Azi vă scriu din postura lui Grinch. Da, ăla verde care cică are o problemă cu Crăciunul. Treaba cu adevărul despre Moșu' e un fel de tabu, din câte observ în jurul meu. Eu o spun tare și fără rețineri: L-am demascat pe Moș Crăciun cu câteva luni înainte ca fii-mea să împlinească 7 ani.Și… Continuă lectura Viața de după demascarea lui Moș Crăciun
De aproape 7 ani sunt mama unui copil care mă provoacă zilnic. Crizele de furie s-au mai atenuat, încăpățânarea e tot acolo. E atât de dulce însă, că nu pot sta supărată pe ea. I-am spus-o și ei. Evident, profită de asta 😀 La temperamentul ei puternic, se adaugă oboseala mea, stresul și nevoia de… Continuă lectura Ghidul bunelor maniere pentru mamele secolului 21
Eu nu mă văd adult. Nici acum la 34 de ani. Nu că aș fi fost vreodată copil, în sensul năzbâtios al cuvântului. Mereu (prea) rezervată, (auto) analitică, sceptică și totuși naivă. Cumva, am răzbătut până la vărsta asta. Până la vreo 28 de ani, am fost un fel de adolescent neînţeles. Inclusiv când aveam… Continuă lectura Semi-adultul de la 30 și ceva de ani
Înainte de orice altceva, referendumul ne-a asmuțit unii contra celorlalți. Ne-a făcut să scoatem ghearele, să ne arătăm colții. Deși toți avem în minte o Românie mai dreaptă pentru copiii noștri, acum ne comportăm strâmb. Judecăm prieteni, colegi, oameni alături de care mai ieri beam o cafea zâmbind sincer. Aruncăm cu argumente din ambele tabere… Continuă lectura Toamna vrajbei românilor
Atitudine demnă indiferent de context, blândețe și inteligență, forță și gingășie. Pe toate le poți învăța, privind un cal, comunicând nonverbal cu el. Da, caii sunt animale puternice care te doboară dacă nimerești în raza copitelor lor. Dar la fel de tare te pot învălui într-o îmbrățișare caldă și iubitoare. Azi am vizitat Centrul de… Continuă lectura Centru de călărie pentru copii și adulți, în București
Mă aflam într-o sală, nu prea mare, aproape de ușă. La o masă, Oana Pellea și Andrei Aradits ascultau, pe repede înainte, reprezentații scurte. Nici nu am apucat să mă gândesc la emoții sau amploarea evenimentului. Mă concentram. Se făcea că, la noi în liceu, veniseră profesioniși ca să caute noi talente, pentru a le… Continuă lectura Eu de acum, la 17 ani
Natura știe asta, instinctiv. Primavara e dovada vie... După întuneric vine întotdeauna lumină. După zbatere, e liniște. Orice situație dificilă are o rezolvare. Poate nu neapărat cea mai grozavă mereu. De la natură, să învățăm răbdarea și capacitatea de regenerare. Sunt abilități fără de care frustrările ne-ar doborî. Observ atât de multă ranchiună, judecăți greșite… Continuă lectura După întuneric vine întotdeauna lumină
Am descoperit o legendă. O femeie care, de 70 de ani încoace, predă lecția stilului și a atitudinii. Mare lucru!, ați spune. Sunt plătite pentru asta, nu? Mda, la banii ei, își permite o grămadă de operații estetice…ar fi un prim gând al majorității celor care o privesc. Da, oameni buni, dar atitudinea ei? Asta… Continuă lectura Despre stil și atitudine, la 85 de ani
"Încăpățănarea a moștenit-o de la ta-su!"...poate vă sună cunoscut. Sigur, ce preiau copiii de la noi, mamele, e foarte tare, nu? Dar ce e mai puțin "roz", vine clar dinspre partea masculină 😀 Acum, lăsând la o parte genetica la care toți (nu) ne pricepem, sunt lucruri pe care doar de la barbați le-ar putea… Continuă lectura Ce ar trebui să le învețe tații pe fetele lor
”Suntem obișnuiți să ne amorțim vulnerabilitatea.” Facem asta pentru a controla percepția asupra greutăților vieții. Există un cercetător, academician cu doctorat, care a studiat modul în care oamenii își gestionează vulnerabilitățile. A ajuns la concluzia că: Nu putem amorți emoțiile negative fără să le afectăm pe cele pozitive Brene Brown a început să studieze relațiile interumane.… Continuă lectura Puterea vulnerabilității
...Nervi, stres, aglomerație. Un București sufocat de oameni care aleargă după cadouri. Un oraș gâtuit de mașini care gonesc în toate părțile, haotic. O capitală care e și-așa împovărată de griji. Nu, Crăciunul nu e despre stomacuri pline până la refuz sau litri de alcool gâlgâiți pe gât. Și nici despre saci de cadouri care… Continuă lectura Crăciunul nu e despre…
Copiii nu pot fi patrioți... dacă părinții nu sunt. Copiii nu pot fi conștienți de valorile patriei dacă adulții care îi înconjoară le ignoră. Copiii nu pot crește cu scopul de a lupta pentru interesele țării atunci când conducătorii au grijă doar la interesele proprii. Copiii nu-și pot cultiva spiritul de întrajutorare, în condițiile în… Continuă lectura Copiii nu pot fi patrioți…
Mâine e ziua mea. Aseară, cu capul pe pernă, mi-a venit o idee. Am făcut un mic experiment, pe Facebook. Am lansat întrebarea: Ce cuvânt vă vine în minte când vă gândiți la mine? Câțiva prieteni dragi, au acceptat provocarea. A rezultat lista de mai jos. 21 de cuvinte despre mine, la 33 de ani (OK,… Continuă lectura 21 de cuvinte pentru 33 de ani
V-ați gândit că butonarea tastelor poate să aducă împreună oameni din domenii diferite și să iasă și treburi mișto din asta? Datorită întâlnirilor (online și offline) din comunitatea Digital Parents Talks, am observat cel puțin 5 chestii super tari pe care le fac părinții digitali. Și o să vi le spun și vouă, că sunt… Continuă lectura 5 chestii super tari pe care le fac părinții digitali
În ultima perioadă, Lidia a acumulat niște temeri referitoare la începerea clasei pregătitoare. Cele mai des verbalizate, sunt: O să mă lași singură în clasă în prima zi? O să-mi fac prieteni la școală? O să fie greu ce o să am de făcut acolo? Câte ore durează o zi la școală? Multe dintre emoțiile… Continuă lectura Mami, o să fii lângă mine?
Vara se umplu de like-uri și inimioare pozele de cuplu, pe la nunți, pe la mare sau munte, înlănțuite, râzătoare și care de care mai îndrăgostite (devansând, de multe ori, fotografiile cu picioare pe plajă 😀 ). De la cei care au abia 2-3 luni de amor nebun, până la relațiile de câțiva ani. Procentul… Continuă lectura Unde se duce romantismul după ‘șpe ani?
Ora 18:00. Una dintre intrările de la metrou Unirii. Pașii obosiți ai angajaților peste care au mai trecut 8 ore plus pauza de prânz, se îndreaptă spre trenul care îi poartă spre casă. La fel ca în fiecare seară, într-o inerție aproape perfectă. Printre ei, mă aflu și eu. Ca de obicei, cobor cu atenție… Continuă lectura „E de muncă”, zise un cerșetor către celălalt
Cu gura plină de pastă de dinţi, scot un "fe f-anfâmflat?", când o voce uşor piţigăiată mă strigă din dormitorul la o distanţă de 2 holuri şi o sufragerie. Creierul derulează, inevitabil, scenarii, de la un păianjen imens pe perete până la privirea ameninţătoare a pisicii noastre, în timp ce se pregăteşte să atace ca… Continuă lectura Maaamiii, vino repede!
