Viața de după demascarea lui Moș Crăciun

Azi vă scriu din postura lui Grinch. Da, ăla verde care cică are o problemă cu Crăciunul. Treaba cu adevărul despre Moșu' e un fel de tabu, din câte observ în jurul meu.

Eu o spun tare și fără rețineri:

L-am demascat pe Moș Crăciun cu câteva luni înainte ca fii-mea să împlinească 7 ani.

Și știți ce? Asta nu a traumatizat-o. :)) Mi-a spus că se bucură de faptul că noi îi aducem cadourile și nu un străin. Nu de alta, dar insista cu:

"Auzi, mami, da' cum intră Moș Crăciun dacă e încuiat cu cheia?"

Fraudulos nu pătrunde, în mod sigur 😀

Viața noastră e mai liniștită acum că nu mai trebuie să ne dăm peste gură în prezența ei sau să ne facem cu ochiul între adulți. Sau să inventăm scuze care explică de ce nu există buget pentru cadouri scumpe și pe 25 și pe 27 când e ziua ei.

Ce a rămas după demascarea lui Moș Crăciun?

Dărnicie. Credem la fel de mult în spiritul bunătății. Dăruim timp și implicare (voluntariat), lucruri care au rămas mici, bani când ne permitem. Oferim o vorbă bună sau o mână de ajutor când simțim că avem resursele pentru asta. Și nu doar de Crăciun.

Familie. Prețuim clipele împreună. Despre asta sunt, de fapt, Sărbătorile, concediile, zilele în care ne relaxăm.

Magia din oameni, indiferent de costumele în care sunt îmbrăcați. Apreciem calitățile fiecăruia. Învățăm reziliența atunci când cei din jur ne rănesc. Ne revizuim comportamentul atunci când acesta doare.

Tradiții. Respectăm valorile țării în care trăim și filtrăm ce e pur comercial. E greu al naibii.

Cadouri. De ce să nu recunoaștem? Copiii sunt ca un burete pentru consumerism. Doar ne văd pe noi, cei mari 🙂 Ne străduim să punem sub brad jucării și obiecte de calitate. Chestii cu care chiar se joacă sau le folosește un timp îndelungat. Strângem bani de la mai mulți membri ai familiei și cumulăm astfel, pentru lucruri mai scumpe.

Moșu' a fost demascat. Long live Christmas spirit!

Foto antet Seeds Memories