Crăciunul nu e despre…

...Nervi, stres, aglomerație. Un București sufocat de oameni care aleargă după cadouri. Un oraș gâtuit de mașini care gonesc în toate părțile, haotic. O capitală care e și-așa împovărată de griji. Nu, Crăciunul nu e despre stomacuri pline până la refuz sau litri de alcool gâlgâiți pe gât. Și nici despre saci de cadouri care a doua zi nu-și găsesc rostul în casele sau viețile noilor posesori.

Ne ia valul și nici eu nu fac excepție

Nu sunt eu aia care vine să strice cheful petrecăreților. Am cheltuit și eu o grămadă de bani prin magazine. După ce am calculat totalul, sincer, m-am speriat. Stau și mă întreb: dacă în fiecare an, e din ce în ce mai multă "călcare pe picioare" la cumpărături, unde ajungem? Când o să ne dăm seama că un consum exagerat ne face un real deserviciu?

Citeam zilele trecute despre The Book Flood, un obicei la islandezi de a-și dărui cărți în ajun de Crăciun. Și m-a frapat diferența de priorități dintre ei și noi. Pentru ei, cititul și scrisul sunt importante și fac din asta o tradiție, inclusiv alături de cei dragi. Pentru români, lucrurile sunt la polul opus.

Crăciunul nu e despre consum fără rost

Un trecut în care ni s-au refuzat multe, ne împinge de ani întregi să cumpărăm chiar și ce nu ne permitem. Românii fac investiții foarte puține dar se îndatorează enorm. E o mentalitate greșită, care ne duce încet încet către o situație financiară critică. Am uitat ce e cumpătarea pentru că mai demult ni s-a impus forțat. Ne ducem în extrema cealaltă și asta ne face "ușor de cumpărat". Românii achiziționează compulsiv, orice e la modă, cu orice ocazie. Black Friday care are succes de nu știu câte ori pe an, e doar un exemplu. Reducerile sunt doar de fațadă, ofertele ne iau ochii și ne răpesc sume serioase din conturi. Nu mai spun despre nivelul de cultură care scade invers proporțional cu volumul consumul de lucruri inutile. Asta e o discuție mai amplă și nu sunt eu specialist ca să pot emite niște păreri pertinente.

Anul ăsta am ales să scriu pe un ton mai gri și să trag un semnal de alarmă. E o opinie care nu anulează ce scriam cu 4 ani în urmă. Și care, evident, potențează sugestiile de fapte bune din 2016. Dar acum, mai mult decât oricând, simt că nu e în regulă. Că ne îndreptăm în direcția greșită, din mai multe puncte de vedere. Iar consumerismul e unul dintre factorii cei mai agresivi.

Ce putem face ca să nu mai cheltuim obsesiv?

În primul rând, să ne gândim bine de tot înainte să scoatem cardul: ce nevoie împlinește acel produs/serviciu? Putem să rezolvăm și altfel? Poate împrumutăm, sau rezolvăm cu alte resurse. Sau găsim o alternativă mai puțin costisitoare. Dacă dispunem de o sumă de bani, ce ar fi cel mai important dintre toate variantele, să facem cu ei? Persoanelor cărora le cumpărăm cadourile, le vor fi de folos? Înclinația spre economisire nu e, clar, o virtute a românilor. Dar există cursuri, experți care ne pot ajuta. Esențial e să ascultăm mai multe păreri, să nu punem doar bani la ciorap, ci să facem din asta un mod de a trăi. Evident, nu mă refer la a ne refuza orice bucurie, ci la a găsi un echilibru între venituri, cheltuieli și economii.

Ca să închei într-o notă pozitivă, Crăciunul e despre ceea ce ne bucură sincer sufletul. Asta vă și doresc:

Sărbători cu liniște și cumpătare, oriunde și oricum e sufletul vostru fericit!

Poză antet Cristina Jilavu - Event Portrait