Mami, o să fii lângă mine?

În ultima perioadă, Lidia a acumulat niște temeri referitoare la începerea clasei pregătitoare. Cele mai des verbalizate, sunt:

O să mă lași singură în clasă în prima zi?

O să-mi fac prieteni la școală?

O să fie greu ce o să am de făcut acolo?

Câte ore durează o zi la școală?

Multe dintre emoțiile astea se transformă într-o anxietate de separare atunci când dormim, iar eu plec din pat (daa, încă facem cosleeping 😀 ). Sau cum e cazul evenimentelor cu multă lume și îi e frică să se depărteze, chiar și pentru a derula activități care, de obicei, îi fac mare plăcere, de exemplu să coloreze (Capricornii sunt destul de prudenți 🙂 ). E de înțeles, e nevoia de securitate, de a avea un punct stabil, unde se va întoarce atunci când celelalte variabile se schimbă.

Uneori îmi e greu să repet că va fi bine, deși știu că pentru copii repetiția e aproape vitală. De cele mai multe ori, temerile mele nu-mi dau voie să fiu relaxată în privința perioadei care urmează. Vor fi 30 de copii în clasă, deci o sarcină destul de dificilă pentru doamna învățătoare. E o școală de cartier, fără pretenții mari, fără prea multe fițe din partea părinților (sper!), dar în ziua de azi e tare dificil să nu-ți faci griji în privința școlii.

Sfaturile auzite la conferințele despre școală din ultima vreme, mi-au dat idei despre cum să procedez pe viitor cu Lidia în relația cu școala. Chiar vă invit să ascultați, dacă nu ați făcut-o deja, ce s-a vorbit la evenimentul Social Moms, Back 2 School - De ce fel de școală au nevoie copiii noștri?, mai ales intervențiile Oanei Moraru și a Gabrielei Maalouf. Pe mine, unele părți din discursuri m-au lăsat efectiv cu gura căscată. Multe elemente încep să se lege.

Să-i ofer fetiței mele un mediu securizant acasă va fi o prioritate. Chiar dacă nu-și va face temele cu cea mai mare pasiune sau va avea zile în care cheful de a merge la școală va fi sub nivelul mării, o voi sprijini cu răbdare, explicându-i de ce este necesar pentru viitorul ei să aibă un program bine stabilit în ciclul de învățare. Orice s-ar întâmpla în afara casei, dacă înăuntru copilul are cu cine vorbi și se simte în siguranță, problemele sunt cu un pas înainte spre a se rezolva. E valabil și pentru adulți.

Să fiu atentă la puterea ei de concentrare va fi, de asemenea, un aspect important pentru noi. Reziliența, autocontrolul, adaptabilitatea, sunt interconectate cu o disciplină sănătoasă. Nu impusă, ci intrinsecă. Sună încă utopic pentru că Lidia are un deficit de răbdare în cazul activităților care nu-i ies din prima, deci vom lucra la partea asta. E musai să reducem stimulii exteriori și, deci, să limitez și mai mult accesul la filmulețe sau volumul de chestii pe care le primește la primul scâncet (nu de la mine, deci aici trebuie educată toată familia).

Prima zi de școală înseamnă debutul unei noi etape în viață. Mi-aș dori ca aripile ei de copil să se deschidă și mai mult, să nu fie frânte de ceea ce va găsi dincolo de viața fără griji de până acum. 

Mami, o să fii lângă mine?

Da, puiul meu. O să fiu. Indiferent de alegerile pe care le vei face. Atâta timp cât nu-ți faci rău ție sau altora, vei fi liberă să decizi legat de viața ta. Te voi susține mereu, chiar dacă sunt sigură că hotărârile tale vor fi dintr-o perspectivă diferită de a mea, așa cum sunt cele de acum 🙂