Natura știe asta, instinctiv. Primavara e dovada vie… După întuneric vine întotdeauna lumină. După zbatere, e liniște. Orice situație dificilă are o rezolvare. Poate nu neapărat cea mai grozavă mereu.
De la natură, să învățăm răbdarea și capacitatea de regenerare.
Sunt abilități fără de care frustrările ne-ar doborî. Observ atât de multă ranchiună, judecăți greșite și critică din răutate. Dacă am arunca o dată pentru totdeauna ochelarii de cal și ne-am uita în jur, am descoperi frumusețe nebănuită. Dacă nu ne-am mai crampona atât de mult în niște idei care poate nici nu ne aparțin în totalitate, am vedea detalii ascunse.
Adaptabilitatea apare după multe lovituri primite de la viață
Dar e ceva ce merită să dezvoltăm la noi și să cultivăm în copiii noștri.
Toți cădem la un moment dat, contează însă ce mai rămâne din noi atunci când ne ridicăm.
Fiică-mea are o frică de eșec teribilă. Nu-mi dau seama cum i s-a imprimat exact, încă sondez. Se fixează pe niște chestii în așa hal că nu știu cum să o scot din ele. Își pune bariere, are uneori comportamente auto-distructive. Mi-am propus să lucrăm cel mai mult la capacitatea de adaptare și reziliență. Să își dea voie să zboare, să se relaxeze, să fie ea însăși.
Aș vrea să afle că lumina vine după întuneric, doar că trebuie să avem răbdare să o găsim
Liniștea, mintea împăcată au și ele rolul lor pozitiv. Iar conștientizarea e cheia autoacceptării. Asta e ceea ce îmi doresc pentru mine și familia mea, începând cu aceste Sărbători de Paști.
Voi ce vă doriți?
Toate fotografiile din arhiva personală, de astăzi.
One Reply to “După întuneric vine întotdeauna lumină”
Pot sa particip si eu la lectiile astea,va rog?:D