Constantineștii prin România: episodul „vacanță la Sovata”

Din nou în Transilvania. Începe să ne placă mult. Așa de mult că a fost prima oară când chiar am regretat întoarcerea în sufocantul București. Dacă vara trecută am petrecut câteva zile prin județul Hunedoara, acum am luat-o în direcția cealaltă. Cu degetul pe hartă, ne-am oprit la granița dintre Harghita și Mureș. Am vrut relaxare și odihnă așa că ne-am propus o vacanță la Sovata.

Concediul l-am așteptat ca pe sfântul Graal. După o perioadă epuizantă, aveam mare nevoie să-mi limpezesc un pic mintea. A durat ceva, pentru că am planificat vacanța abia în august. În sfârșit, prima zi liberă am dedicat-o bagajelor și conectării cu Lidia (apropo, am descoperit un nou loc de joacă super, vă povestesc în curând). În ziua călătoriei, m-am înarmat cu răbdare pentru că urma un drum de peste 5 ore cu mașina. "Mai avem mult?" nu a întârziat să apară din gura copilului. Nici durerile mele de spate nu au fost mai prejos. Ca să ne mai dezmorțim, ne-am oprit pentru un prânz bunicel pe lângă Brașov în direcția Feldioara: Hanul din Ardeal.

Cazarea

În Sovata, pensiunea ne aștepta semeață pe un drum pietruit (și destul de prăfuit). Am stat 7 nopți la Hanul Coniței, într-o zonă extrem de liniștită, cu cri-cri seara și priveliște relaxantă ziua.

Bile albe: Curtea, o parte cu pavaj și alta cu iarbă, ne-a fost loc de mic dejun, cină, joacă, lectură și odihnă. Ospitalitatea proprietarului pensiunii, cu al său superb și prietenos câine labrador (Hera), ne-au făcut șederea și mai plăcută. Împrejurimile, cu dealuri și câmpuri, au completat tabloul calm și senin (ce-i drept, am avut noroc și de o vreme însorită 100%).

Draga de Hera (are DOAR 9 luni cățelul ăsta) 

Bile gri: pensiunea e situată cam la 3 km de Sovata Băi și aprox 2 km de cel mai apropiat magazin/supermarket. O singură dată am fost la cumpărături pe jos și cei 4 km dus-întors nu i-au plăcut Lidiei deloc. În rest, ne-am deplasat cu mașina. Camerista, o doamnă foarte drăguță de altfel, ne-a făcut curat doar o dată, la solicitarea mea. Atunci ne-a schimbat și prosoapele. Conceptul cazării e mai mult self-service, există mini-frigider în cameră, un aragaz mic cu 2 ochiuri, veselă și bucătărie utilată la parter. Ce nu mi-a mai plăcut a fost faptul că nu sunt plase de țânțari la geamul de la baie și a trebuit să îl ținem închis pe timpul nopții (ne-am copt un pic, sunt eu mai claustrofobă). Fiind câmp lângă, e plin de insecte.

Una peste alta, recomand cu drag Hanul Coniței pentru familii dar și pentru cupluri fără copii.

Unde am mâncat

În ceea ce privește prânzul/cina, am pus mai jos o ierarhie a restaurantelor din zonă pe care le-am încercat, cu plusuri și minusuri:

  1. Pe primul loc, Bello Pizza & Grill, unde am mâncat o supă de pui cu tăiței tare bună și un beef wrap gustos. Lidia a comandat, bineînțeles, pizza. Au variantă pentru copii și am putut să modific topping-ul (ea nu vrea niciodată cu porumb). Soțul meu a fost foarte încântat de ciorba de porc și de burgerul ales.
  2. Pe locul doi, Ciuperca mică (pe malul lacului Ursu). E un fel de fine dining, cu specialități ungurești și nu numai. Mie mi-au plăcut mult spaghetele cu midii, iar Dan a fost entuziasmat de ciorba de pui cu tarhon.
  3. Urban Bistro e un local mai ascuns (de afară nu vezi că au și mâncare). Aerul de acolo e hipsteresc și cred că funcționează și ca bar cochet de seară/noapte (văd că e deschis până la ora 02:00). Am băut un frappe delicios iar Lidia a savurat o limonadă de ananas naturală. Mâncarea e tip pizza / crispy and fries dar totul e făcut pe loc, de către ei.
  4. În Praid, după vizita la salină care ne-a obosit (vedeți mai încolo de ce), am nimerit la restaurantul Telegdi unde ne-am bucurat de porții mari și gustoase. A trebuit însă să mă duc după ospătăriță ca să o rog să ne ia comanda, erau cam depășite de numărul de clienți probabil.

Bilă gri pentru restaurantul Boema (peste drum de Bello). Poate i-am prins noi într-o zi proastă dar pe mine nu m-au convins. Ospătarii și piccolii erau tracasați, mâncarea nu prea grozavă și am așteptat mult să fim serviți.

Bălăceală, mocăniță și salină

Cuvântul de ordine al vacanței la Sovata este sare. Apă sărată, aer sărat (în salină). Locurile unde ne-am bălăcit:

Bilă albă: de departe, pe primul loc în topul preferințelor e ștrandul/baza de tratament Lacul negru. Tarif 40 de lei/adult (dacă vreți și șezlong), 20 lei/copil. Apa provine din Lacul Negru (pe care îl puteți vedea mai jos), e filtrată și încălzită (ajunge la 28-30 de grade). Adâncimea maximă a piscinei e de 1,5 m. Am fost de 3 ori acolo, ne-a plăcut mult. Dacă aș fi stat mai bine la capitolul bani, cred că aș fi luat și niște ședințe de masaj terapeutic pentru coloană (au o listă întreagă de proceduri). La intrare, am primit fiecare câte o brățară cu care puteam să ne întoarcem în aceeași zi, dacă voiam.

Ștrandul Lacul negru

Lacul Negru

Bilă neagră: complexul Lacul Ursu. În ciuda apei care se spune că e foarte sănătoasă pentru organism, o serie de aspecte ne-au făcut să nu mai mergem a doua oară acolo. Prețul mare: 50 de lei/adult, cu șezlong, o singură intrare. Lacul este adânc și, cum nu știu să înot bine, am rămas doar în porțiunea amenajată. Amenajată e mult spus. E un fel de gard cu podea din lemn, pe care s-a dezvoltat o tonă de mușchi super alunecos. Evident, zona respectivă e ticsită de oameni cărora le e teamă să se aventureze mai departe fără colac. Șezlonguri nu am mai prins și nu eram pregătiți cu prosoape de pus pe jos, pe asfalt.

Lacul Ursu

Am mai intrat câteva minute în lacul Mierla. E o băltucă în pădure, cu apă rece, plină de nămol care îți mută nasul de la mirosul de sulf. Bineînțeles, în loc să mă plâng mai bine îmi dădeam cu nămol pe articulațiile dureroase, dar așa sunt eu, mai fițoasă :D.

Mocănița din Sovata e un fel de trenuleț cu vagoane deschise (fără geamuri), trasă de o locomotivă cu abur:

Parcurge un traseu de 14 km, din Sovata până în Câmpu Cetății, care durează 2 ore (o oră dus, o oră întors). Plecările sunt la orele 11:00, 14:00 și 17:00. Vă recomand să mergeți la gară cu cel puțin 60-70 de minute înainte, e foarte multă lume la coadă. Tarifele: 35 de lei/adult, 20 lei / copil sau pensionar peste 65 de ani (am reținut pentru că m-a distrat asta, se pare că după 65 de ani redevii copil :D). Călătoria e frumoasă datorită plaiurilor superbe prin care trece mocănița.

Panorama am putut să o mai admirăm din Turnul Belvedere, unde intrarea e gratuită.

Din vârful Turnului Belvedere

La Praid, care e foarte aproape de Sovata, am fost în Salină unde am dat de o aglomerație de nedescris. Tariful 35 de lei/adult, 20 lei/copil.

Coada la bilete pentru intrare în Salina Praid

În salină, multă lume, activitate intensă, unii cu rolele, alții jucau badmington și așa mai departe. Am găsit un balansoar liber și am stat acolo, inspirănd aerul sărat. Temperatura era de 15-16 grade, deci să aveți la voi un hanorac și pantaloni lungi. Am vizitat micul muzeu, capela și am băut un ceai din ingrediente naturale. La ieșire, iar buluceală mare, nu am prins primul autobuz și ne-am aglomerat toți de nu mai aveam aer. Partea bună e că autobuze sunt din 10 în 10 minute.

Deci, merită o vacanță la Sovata?

Părerea mea e că merită. Aerul e mai curat decât pe litoral, lumea e vădit mai civilizată. Ok, se vorbește mult în maghiară dar atunci când discuți cu oamenii în română, ți se răspunde în limba noastră. Zona e superbă. Ce-i drept, la mare poți să te bălăcești pe gratis, noi a trebuit să plătim pentru fiecare intrare. Dar ne-am îndeplinit scopul de a ne relaxa și asta contează cel mai mult.

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

2 răspunsuri la “Constantineștii prin România: episodul „vacanță la Sovata””

vavaly

Sunt frumoase concediile in familie in zone din țară. pana la urma chiar avem ce vedea in calatoriile prin tara noastra. daca mai mergem si cu copiii chiar e distractiv.

Mămica Activă

Cu copiii aș îndrăzni să spun că relaxarea nu e maximă 😀 Dar eu vreau să o învăț pe Lidia cu călătorii multe, atât în țară cât și în străinătate. Nimic nu se compară cu a vedea alte perspective.

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

' skin='skin1'}}

Partajează asta:

Apreciază:

Apreciază Încarc...