Ca să fie bine, copiii au nevoie de adulți care sunt bine. Atât în familie, cât și la școală. Să înțeleagă că viața nu e mereu simplă însă au pe cineva alături. Iar acea persoană are încredere în ei. Despre armonia în relații, fie că e vorba de colegi, familie, cuplu, serviciu sau relația cu sine, este Summitul Încrederii. Un eveniment maraton pe parcursul a 5 zile (8-12 noiembrie), 29 de experți internaționali și români. Se transmite integral online iar participarea e gratuită pe durata conferinței. Printre speakeri se numără: Laura Markham, Stephen Covey, Michael Thompson, Daniel Shapiro, Paul Gilbert, Harville Hendrix and Helen LaKelly Hunt, Urania Cremene, Domnica Petrovai.
Lipsa încrederii în sine, o „boală” veche a românilor
Despre episoadele mele cu „n-o să poți, n-o să-ți iasă!” v-am povestit aici.
Am provocat-o și pe Gabriela, colega mea de blog, să ne destăinuie cum a fost relația ei cu încrederea, atunci când era copil. Vă sună cunoscut gândurile de mai jos?
Mi-am trăit copilaria în perioada comunistă, o perioadă în care simt că încrederea mi-a fost foarte tare pusă la încercare. Căci părinții mei, probabil la fel ca mulți alți părinți, aveau obiceiul de a-mi compara mereu notele cu ale altor copii din clasă. Și uite așa, cu timpul, am ajuns să nu mai am încredere în mine, să nu mă simt destul de bună pentru părinții mei. Și mai ales, grija mea cea mai mare devenise să mă întreb oare ce notă va lua x sau y? Și dacă voi reuși de data asta să iau o notă mai mare ca ea/el, în loc să mă concentrez doar pe ce pot eu să fac. Să mă bucur de 8-ul meu…nu să mă supăr pe 10-le altuia.
Iar asta a durat ani la rând, căci nu știa nimeni să-mi explice că fiecare suntem unici și speciali așa cum suntem. Sau că notele nu ne „calculează” și valoarea noastră ca oameni sau ce vom realiza în viață.
Astăzi, colega cu care am fost mereu comparată, îmi e prietenă și amândouă ne amuzăm când îi povestesc că în copilărie „era coșmarul meu”. Iar părinții mei păreau că o adoră pentru multele și mereu notele de 10 pe care le lua, în timp ce eu rămâneam doar un copil mediocru. „Încrederea în sine” e un element din puzzle-ul cu emoții ce se construiește greu și se destramă repede. Cărămizile ce o formează se așează la bază încă din primele luni de viață, de când suntem bebeluși, și continuă mereu, fără oprire toată viața noastră.
Oamenii din spatele conferinței Summitul Încrederii
Ruxandra Mercea, director executiv al școlii Transylvania College (Cluj-Napoca), lider – Școala Încrederii, fondator & CEO al Spark School și co-fondator al Wellbeing Institute. Ruxandra și-a propus un demers ambițios: susținerea românilor în schimbarea mentalității și conștientizarea propriilor emoții. Alături de ea, Alexandra Chihaia și Mihai Zoican formează echipa care a convins atâția specialiști de renume să ne ofere informații valoroase.
Cele 5 paliere ale încrederii
După cum vedeți mai sus, atât eu cât și Gabriela avem un istoric de lupte interioare cu lipsa de încredere în noi. Așa că atunci când Ruxandra ne-a propus să fim parteneri ai evenimentului, am acceptat imediat. Nu știam însă la ce să ne așteptăm. Citind acum mai multe detalii, suntem plăcut impresionate de amploarea conferinței și de munca depusă de echipă. Iată cele 5 teme abordate:
Ziua 1 – Încrederea în Familie
Ziua 2 – Încrederea în Sine
Ziua 3 – Încrederea la Locul de Muncă
Ziua 4 – Încrederea în Cuplu
Ziua 5 – Încrederea la Școală
Mai multe detalii găsiți pe site-ul evenimentului, acolo unde se fac și înscrierile. Participarea este gratuită pe durata conferinței. Ulterior, pentru a reasculta webinariile, puteți achiziționa înregistrările dorite.
Voi cum stați cu încrederea? Care este contextul în care aveți nevoie cel mai mult de sprijin?
Foto antet Pexels
