Colaborare sau competiție?
Scriam mai demult că, din punctul meu de vedere, cea mai corectă competiție e cea cu noi înșine. Cea în care evoluăm, încercăm să ne întrecem pe noi, cei de ieri, nu pe cei din jurul nostru. Din păcate, în lumea în care trăim, principiul "ăluia mai șmecher decât restul" e mult prea vizibil. Cooperarea, implicarea, entuziasmul autentic într-o echipă, devin anoste, sunt date la o parte. A lucra împreună pentru un scop comun e un element, deși căutat la interviurile pentru job, din ce în ce mai greu de educat. Copiii noștri se nasc cu o personalitate puternică. Noi ne bucurăm că își spun punctul de vedere dar, uneori, asta dezvoltă un individualism greu de ținut în frâu.
Biologii afirmă că ideea de cooperare este un atribut mult mai bine împământenit în natura umană decât competiția. În timp ce competitivitatea limitează libertatea de exprimare, cooperarea induce spiritul de muncă în echipă și solidaritatea. sursa
Cum cultivăm spiritul de cooperare
Copiii fac ce văd la cei de lângă ei, asta e clar. Atitudinea părinților li se va întipări în comportament, indiferent dacă adulții își doresc sau nu. Atunci când scopul lor e să fie mereu primii, și cei mici vor căuta asta cu orice preț. Dacă însă spiritul de colaborare și răbdarea de a ajunge la un rezultat alături de un grup, sunt cel puțin la fel de importante ca finalitatea, lucrurile se schimbă.
E ceva ce se cultivă în timp, cu siguranță nu este o abilitate ușor de educat. Tocmai ce vă povesteam cum fiică-mea, atunci când jucăm un board game, se enervează.
Am întrebat-o pe Lidia de ce vrea să schimbe regulile jocului în favoarea ei.
Mi-a răspuns că "nu îi place, o supără atunci când ea pierde și cineva câștigă de două sau mai multe ori".
Dar am fost curioasă dacă a lucrat vreodată în echipă. Și mi-a spus că anul trecut, la grădiniță, au avut o activitate când fiecare echipă a avut de desenat un anotimp. Lor le-a picat toamna.
Și cum v-ați organizat, ca să nu vă certați?
Lidia: "Doamna educatoare ne-a explicat că fiecare poate desena într-o anumită parte a foii. Eu am făcut strugurii, alt copil nucile, altul frunzele de toamnă și tot așa."
Chiar așa, există niște board games axate pe cooperare, nu pe competiție?
Tocmai am aflat că da: eliminând ideea de întrecere între participanți, aceste jocuri de strategie mizează pe noțiunea de a câștiga la unison.
Jocurile de cooperare susțin ideea de solidaritate și implică gândirea unei strategii câștigătoare. Problemele, fie mici, fie mari, au mai multe șanse de rezolvare atunci când ne unim forțele. Fie că vorbim despre lumea fantastică a jocului sau despre lumea reală, cooperarea este un element esențial în combaterea problemelor legate de mediul înconjurător. Cu jocurile Sunny Games, copiilor le este introdus un scenariu distractiv care atinge subtil posibilele situații similare în care se vor afla în viitor.
În timpul unei runde de joc, fiecare membru al echipei are șansa de a-și descoperi noi abilități. Un astfel de context poate îndepărta atribute precum timiditatea sau frica de eșec și stimulează capacitatea de comunicare și lejeritatea cu care își exprimă ideile și părerile. Cooperarea este dovada unei gândiri libere și fără inhibiții. sursa
Sursă foto antet Pexels
2 răspunsuri la “Colaborare sau competiție? Despre niște board games diferite”
Si Eliza detesta sa joace boardgames pentru ca pierde. Eu cred ca e nevoie si sa piarda uneori ca sa invete sa gestioneze aceste emotii. Viata nu e all fun and games si e nevoie de o pregatire pentru atunci cand va pierde la chestii mai importante in viata. Insa cred si ca un boardgame bazat pe colaborare e binevenit din cand in cand. Am intrat si eu pe site sa prospectez, poate ii iau si eu Elizei de Craciun. Tre sa-si mai optimizeze site-ul, ori e foarte aglomerat, ori se incarca foarte greu.
Clar reziliența se educă învățând să pierzi dar, off, în viață pierdem așa des că nu mai știm să lucrăm în echipă. Pe site ai intrat de pe telefon sau de pe laptop?