1.Să-ți auzi propriile gânduri devine un sport extrem
2. Dacă ele reprezintă idei contrare planurilor copilului, gândește-te bine…vrei neapărat să le exprimi?
3. În caz că, totuşi, te-ai hotărât să faci asta, ar fi bine să tragi aer piept şi să strigi în mintea ta, cât de încurajator îți iese: „Pot să fac asta!”
4. Dacă alegi să te exprimi zgomotos împotriva dorințelor omulețului, până aici ți-a fost! Urmează o rafală de: zbierete/uşi trântite/priviri năpraznice sau, după caz, un necruțător „Cum îndrăzneşti?”
5. De urmezi calea mai ocolită şi sinuoasă, cu explicații şi justificări, doar îți prelungeşti agonia. În cele din urmă, îți vei pierde răbdarea deja trecută prin 5 ani de provocări intense. Şi ajungi la punctul 4.
Și te iei cu mâinile de cap :))
6. Strategia ignorării problemei nu funcționează când în jurul tău se învârte un titirez (sau T-TRex?) care zice întruna, până îi dai dreptate, „mamii”, „dar mamiii”
7. Când nu vrei decât să te întinzi în pat sau să faci o amărâtă de baie cu spumă, brusc privirile de uliu care părea ocupat cu altă „pradă”, se ațintesc nemilos asupra ta şi intri în „freeze mode” pentru o secundă. Apoi ai vrea să fugi dar îți aminteşti rapid că nu ai unde.
8. Dacă ai impresia că i-ai luat un cadou care o să-i placă, sunt şanse mari să auzi un adorabil „dar nu voiam asta!”, de ți se îneacă şi corăbiile pe care nu ştiai că le deții
9. Îți vine ideea (teribil de neinspirată) să-i spui că returnezi la magazin obiectul de la punctul 8? Atunci devine jucăria preferată a copilului. Doar pe moment, atât cât să îi rupă eticheta/ambalajul şi să nu mai poată fi dusă înapoi
10. Când joci cu copilul un board game, pregăteşte-te să îi argumentezi fiecare regulă în parte şi să nu țină totuşi cont de ele, dacă începe să piardă. Până la urmă, orice joc de societate e mai distractiv când inventezi propriile reguli, în favoarea ta, nu?
11. Te grăbeşti să ieşi din casă pentru a ajunge la şcoală, serviciu, piață, în vizită sau, pur şi simplu doar ca să umbli de nebun pe stradă? Ai o oră fixă la care trebuie să fii undeva, cu tot cu copil? Ghinion. În ultimul moment, trebuie sa facă pipi/caca, să mai molfăie ceva, să îşi ia jucării pentru drum, să se mai joace un pic etc
12. Când, în sfârşit, se îmbracă, în contextul de la punctul 11 în care ești pe fugă, ceva se întâmplă. Ori la şosetă simte cusătura şi trebuie puse până găseşte poziția perfectă, ori pantalonii sunt prea largi/strâmți/scurți/lungi şi trebuie schimbați cu alții. Dacă ai ajuns la geacă, eşti fericit. Dar şi acolo e o problemă: nu a ținut bine mâneca şi i s-a tras în interior. Mai bine ține-ți respirația şi mușcă-ți limba dacă își vine să spui ceva. E musai să îşi dea geaca jos şi să repete acțiunea.
13. Viteza cu care un copil se ceartă şi se împacă apoi iar se ciondăneşte şi iar „e prieten” cu un alt copil, depăşeşte considerabil orice închipuire a unui adult
14. De la „mami, te iubesc” la un „nu mai vorbesc cu tine” îmbufnat, e un pas vizibil cel mult la un microscop
15. Îți faci, pe drum de la serviciu, un to do list pentru când ajungi acasă? Lasă aşteptările, trăieşte doar clipa :))
Foto antet – Pexels
