De pe bancă auzeam totul. Fii-mea era ceva mai încolo cu o amică iar această fată pe care nu o mai văzusem până atunci, o bârfea, se maimuțărea și o imita exagerând mult gesturile. Mi-am dat seama că simte pericolul ca “nou-venita” să nu-i strice ploile. Dar nu pricepeam de unde atâta răutate gratuită, ce rost are bullying-ul ăsta. Ulterior, am aflat că și pe grupul lor de Whatsapp a spus tot soiul de lucruri total deplasate la adresa Lidiei. Dar să revenim la seara aceea.
Tocmai îi cumpărasem domnișoarei mele o trotinetă cu banii obținuți din vânzarea fostei ei biciclete. Ne-am dus în parc și era mega-încântată că s-a întâlnit cu o cunoștință de vârsta ei. Fetița respectiva era cu alte două prietene. Toate patru cu trotinete, toate din aceeași grupă de vârstă. Eu savuram razele soarelui la început de toamnă, care încălzea încă binișor.
Citeam ceva pe telefon, când am auzit-o… Își schimonosea vocea și fața, imitând-o pe fii-mea care era începătoare în mersul cu trotineta și îi era teamă să ruleze cu viteză. Îi turuia celeilalte fete despre cât de enervantă e fii-mea și cum de-abia așteaptă să scape de ea, ca să-și recupereze prietena. Mie nu-mi venea să cred dar nu am intervenit. Am observat de la distanță cum afișa o falsitate demnă de film atunci când se jucau toate patru și mă miram cum un copil de 8-9 ani are atâta înverșunare. Mai ales că fii-mea chiar nu e genul care să îi deranjeze pe cei din jur sau să îi “fure“ cuiva prietenul.
Ascultam ce se întâmplă, știam că nu e cazul să mă bag atunci.
Mă gândeam cu tristețe că fetița respectivă e posibil ca acasă să nu aibă parte de multă afecțiune. Și că, din lipsa ei de siguranță îi rănește pe alții dar și pe ea însăși, fără să-și dea seama. În fine, s-a lăsat seara și m-am îndepărtat de grup, alături de Lidia. Înainte însă, la plecare, nu m-am putut abține și i-am aruncat “agresoarei” o privire severă. Atât.
M-am transpus, pentru câteva clipe, în adolescența mea: timidă, sensibilă, cu prea puțină încredere în mine. Și m-a durut. Dar nu era vorba despre mine aici. Am scuturat rapid imaginea din cap. Știam că eu nu pot să educ odraslele altor părinți. Și nici pe Lidia nu o voi putea ține într-un glob de sticlă. Dar o pot sprijini.
Bullying-ul față în față cu încrederea în sine a copiilor
Pe drum spre casă, am întrebat-o pe fii-mea ce părere are despre I. M-a surprins. Știa că respectiva nu “o înghite“. Îi spusese A că lui I nu-i place să intre persoane noi în grup și încearcă tot felul de tertipuri pentru a-i alunga. Dar Lidia avea susținerea prietenei ei, care, pare-se, nu pleacă de obicei urechea la tentativele de bullying. Se simțea în siguranță și nu percepea agresivitatea lui I ca pe o amenințare prea mare.
Din experiența asta, am înțeles, încă o dată, cât de mult contează comunicarea și încrederea în sine.
Cel mai important pentru copii, în astfel de experiențe, e să aibă cu cine discuta și să primească empatie, susținere. Să aibă încredere în părinți, în anumiți prieteni apropiați și, mai ales, în ei înșiși.
De multe ori însă, tinerii (în special la vârsta adolescenței) simt că nu pot vorbi cu cei din familie. Pentru că părinții nu mai știu cum să abordeze relația cu ei, copiii se consideră neînțeleși de adulți. Frecvent, chiar părăsiți și de prieteni. Singurătatea cu care se confruntă în situații de bullying extrapolează puterea agresiunii. La vârsta fluctuațiilor hormonale, adolescenții se închid în ei, sunt mereu triști, devin dependenți de diverse. Urmările pot fi, în unele cazuri, tragice.
Diferențele de percepție dintre generații își spun, prea des, cuvântul
Cum nici părinții și bunicii noștri nu s-au priceput mereu să ne încurajeze, nici nouă nu e ușor atunci când vine vorba de copiii noștri. Pentru că orice grupă de vârstă e supusă anumitor influențe și curente. Anturajul, programele TV, social media sunt toate medii din care tinerii își iau exemple și idei.
Urmăresc împreună cu Lidia desenele animate și serialele care se difuzează pe diverse canale TV adresate copiilor. Observ cu bucurie că majoritatea emisiunilor promovează găsirea de soluții simpatice la diverse disensiuni care apar între copii și adolescenți. De multe ori, aceeași temă e reluată în mai multe programe TV, cu final similar, doar contextul se schimbă. Tinerii se pot raporta la felul în care personajele lor preferate, luate uneori ca modele, înțeleg unde au greșit și se orientează către soluții pentru a ieși din impas. Din emisiunile de pe Cartoon Network, fii-mea e fan “Tinerii titani”, “Gumball” (care și mie mi se pare amuzant), “Insula taberei de vară” (preferatul meu!).
Al șaselea an în combaterea bullying-ului în România – Cartoon Network și Asociația Telefonul Copilului
Mă bucur și sunt mândră că mă pot implica, din nou, în campania Cartoon Network pentru combaterea bullying-ului în România. Acum 5 ani, am luat parte la un eveniment emoționant unde am realizat cât de grav e fenomenul de bullying și cât de multe tipuri de astfel de agresiuni există.
Campania, aflată la al șaselea an consecutiv, are trei direcții clare de acțiune:
- creșterea gradului de conștientizare pe această temă
- sprijinirea copiilor și a familiilor lor cu asistență specializată
- promovarea prieteniei și a bunăvoinței în rândul copiilor.
Campania se adresează nu doar copiilor, ci și părinților și profesorilor, conștienți de faptul că lupta împotriva bullying-ului trebuie să aibă loc acasă, la școală și în spațiul public. Cartoon Network este partener cu Asociatia Telefonul Copilului care oferă consiliere prin intermediul echipei sale de psihologi și personal instruit.
Copiii agresați, familiile lor, martorii și profesorii pot contacta Telefonul Copilului pentru asistență la telefonul verde 116 111, pe platforma de consiliere online www.116111.ro și pe aplicația mobilă HappyGraff. Mai multe despre bullying, ce poți face, unde să obții ajutor și Codul Prieteniei consultă https://clubulprieteniei.cartoonnetwork.ro/. (Sursa: comunicat de presă)
Acest articol face parte dintr-o campanie Cartoon Network remunerată.
Fotografia antet e din colecția proprie, de vara trecută, marca Răzvan Onuța Photography 🙂
2 răspunsuri la “Bullying-ul față în față cu încrederea în sine a copiilor”
Oana, in primul rand te felicit pentru ca datorita tie ca mama, Lidia a stiut cum sa faca fata unei situatii atat de grele! In al doilea rand, Bravo Lidia, inca o data copiii nostri ne invata la fel de mult precum ii invatam noi pe ei.
Iata ca aflu si eu acum despre Telefonul Copilului si ma bucur ca exista asemenea resurse pentru cei care se confrunta cu o situatie dr bullying.
Recunosc ca anul acesta in parc nu am pucat sa vad rautate din partea copiilor. Dar anul trecut am vazut. Copii incredibil de mici cu personalitati mai mari decat locul de joaca. Mici posesivi, mici mosntruleti as spune. Dar si parintii lor sunt din categoria ignoranti, aroganti, agresivi…