Arată-mi o mamă perfectă și o să-ți arăt un spiriduș călare pe unicorn

Am supraviețuit cu mentalul întreg sărbătorilor de iarnă! Timpul petrecut cu fii-mea a fost mai lung și, de aici, certurile mai multe. Nu am avut nici eu nervii adunați laolaltă din pricina mai multor factori așa că am încercat să îmi țin stacheta așteptărilor destul de jos. Una peste alta, a fost o perioadă liniștită. Atunci când nu am fost în vizite, am văzut filme, am jucat ce a vrut fii-mea dar și ce am vrut eu (ador board games), am citit, am stat pe net. Anul ăsta nu am mai pregătit biscuiți, de fapt nu am gătit absolut nimic, am fost musafiri și de Crăciun și de Revelion. Doar de ziua Lidiei am fost gazde, dar cu pizza și tort comandate. Deci fără multă presiune, totul la turație minimă la noi acasă. Și ce bine m-am simțit!

Anul trecut, cu câteva ore înainte de finalul lui 2018, eram parcă mai puțin obosită decât acum. La începutul lui 2020 nu mi-am făcut niciun bilanț, nu mi-a stabilit niciun plan.

Azi, cu o zi înainte de a reîncepe munca în ritm alert, mi-am dat răgaz din nou. Am vegetat în casă, soțul a preparat tocăniță la tuci, cu friptura rămasă de la mama și soacră. Eu m-am relaxat pe canapea, cu un pic de movie binging 😀 Am văzut "Mame bune și nebune" (Bad Moms) 1 și 2, deci sunt sub influența lor.

Arată-mi o mamă perfectă și o să-ți arăt un spiriduș călare pe unicorn...

Fraza e preluată, originalul e mai elaborat :))

Să fim serioși...

Mama perfectă nu există.

Tradițiile sunt frumoase dar nimic nu e mai presus decât sănătatea psihică.

Orice ai face, tot nu o să fie toată lumea mulțumită. Te poți strădui să le rezolvi pe toate dar, după ce va trece timpul, oboseala și stresul te vor dărâma.

Nu ai cum să aduci și bani în casă, să petreci și mult timp de calitate cu copiii, să ai și silueta ideală, sănătate de fier și mâncare proaspătă pe masă, să fii mondenă și să citești câte 2 cărți pe lună. Nu mai zic de a fi soția sexy și necicălitoare pe și-ar dori-o bărbatul.

E imposibil să iasă totul perfect, în orice domeniu al vieții ne-am referi. Undeva, ceva tot o să se spargă.

Întrebarea e: tu cu tine ești ok? Tu ești prietenă cu tine însăți? Te respecți, te iubești?

Te cunoști îndeajuns de bine ca să te poți ridica atunci când cazi?

 

Viața e despre prioritizare și adaptare. Sunt curioasă, tu, cea care citești acum, cum te raportezi la ele?

Cum te repliezi atunci când ceva nu merge așa cum ți-ai dori?

 

 

Imaginea din antet e creată de Michael Seibt și e preluată de pe Pixabay

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Partajează asta:

Apreciază:

Apreciază Încarc...