Burnout parental: partea I, povestea Elizei

Hârtii, cifre, deadline-uri, șefu’, cumpărături pentru acasă, ce mâncăm diseară, timp cu copilul, praful neșters, pisica a rămas fără nisip…. În viața ta, toate se succed amețitor. Pe lângă job-ul de peste 8 ore, acasă te întorci la alte sarcini și responsabilități. Presiune din partea altor părinți, din partea propriilor părinți, stres, te simți ca într-un carusel din care nu mai poți ieși. Când ajungi pe canapeaua proprie, nu ai vrea decât să zaci și să te uiți pe telefon sau la TV.

Burnout-ul e un concept care inițial s-a referit doar la epuizarea fizică și psihică în relația cu atribuțiile profesionale. De asemenea, burnout-ul mai este caracterizat printr-o depersonalizare, o ruptură emoțională de mediul de la job și sentimente de negativism și cinism față de acesta. Mai multe pe subiect poți citi aici.

În ultima vreme însă, se vorbește și despre burnout parental. Pentru că dincolo de nebunia de la serviciu, există și acasă un anumit nivel de presiune. Ceea ce se adaugă la condițiile de mai sus e lipsa de energie în relația cu copilul, atașamentul din ce în ce mai fragil. Din păcate, în cazul ăsta, nu au de suferit numai rezultatele de la birou, ci și ființa care-ți e cel mai dragă.

Ești aproape de burnout? Testează-te

Niște cercetători au creat un chestionar scurt pe baza căruia îți poți da seama dacă te apropii de stadiul de burnout. Din studiile lor.

Ce e de făcut pentru a scăpa de burnout parental

Pe plan personal

1. Cere ajutor. În primul rând, persoanelor din preajmă care te pot degreva de anumite resposabilități. În al doilea rând, discută cu un psihoterapeut. Te va sprijini cu o opinie obiectivă și îți va oferi tehnici de a gestiona stresul.
2. Acordă-ți dreptul să nu fii perfect(ă). Nu le poți face pe toate la un nivel maxim. Dacă ai greșit și îi explici copilului, sigur nu se va supăra, se va bucura să audă că mami/tati e om și mai calcă și în străchini.
3. Caută soluții de optimizare a timpului. Organizează-te în așa fel încât să-ți rămână timp să respiri.

Pe plan profesional

1. Asigură-te că faci ceea ce-ți place. Nimic nu e mai stresant decât să-ți urăști job-ul dar totuși să continui să mergi acolo zi de zi. Asta se va reflecta și în dispoziția ta de după serviciu și în relația cu copilul.
2. Vorbește cu angajatorul despre opțiunea unui program mai scurt sau flexibil ori gândește-te ce ai putea face în sensul ăsta. Din ce în ce mai mulți părinți caută variante care le permit să petreacă mai mult timp cu copiii. Work-life balance, echilibrul muncă-viață devine tot mai apreciat ca beneficiu la job.

Din păcate, în România sunt încă puține companii care investesc în mod real în angajații lor, acordându-le încredere și punând preț mai mult pe rezultate decât pe timpul scurs la birou. Din acest motiv, cei care vor un program care să se plieze mai bine pe nevoile parentale, decid să părăsească locul de muncă și aleg variante de a lucra pe cont propriu. Nu mulți au însă curajul sau resursele să facă asta. E motivul pentru care mi-am propus să lupt pentru ca angajatorii să fie mai deschiși.

Povestea Elizei

Eliza este cât se poate de reală (o cunosc de prin 2006, cred) iar relatarea ei de mai jos e 100% adevărată. Dovadă că se poate, programul flexibil nu e un mit. Corect, vine la pachet cu niște compromisuri dar este posibil.

Eu am experiementat un soi de burnout „de mamă” chiar în timpul concediului de maternitate, cănd nu aveam presiunea jobului în plus față de presiunea parentingului. Parentingul astăzi este un tur de forță, câteodată simțeam că trebuie să am super-puteri că să pot bifa tot ce e pe lista de recomandări: alăptat, co-sleeping, ieșit cu copilul la aer de x ori pe zi, diversificare cu cele mai bio, organice, deosebite ingrediente, ales jucării de calitate și câte și mai câte. Este pur și simplu epuizant! Noroc că pe măsură ce crește copilul îți mai revii în simțiri și începi să realizezi că instinctul de mamă e și el bun la ceva și e acolo că să te ajute să îți adaptezi stilul de parenting la valorile tale, la modul în care funcționează familia ta mai bine și cel mai important la relația ta cu copilul. Însă ce am știut de la începutul maternității, a fost faptul că cel puțîn în primii ani din viața copilului meu, cu sau fără mâncare bio, jucării Montessori și ateliere de joacă senzorială de 3 ori pe săptămână, îmi doresc enorm să pot să petrec timp cu copilul.

Timp ceva mai mult decât 2-3 ore seara și 2 zile în weekend. Și în ecuația asta nu prea se potrivea jobul meu full time de dinainte de viața de mamă.

Aveam un job pe care îl adoram, într-o companie în care crescusem de la 20 de ani, pe ale cărei valori le adoptasem și în care credeam. Cu toate astea decizia de a renunta la acest job în favoarea timpului cu copilul a venit mult mai ușor decât mă așteptam. Pur și simplu am realizat că nu vreau să mă chinui să le fac pe amandouă în paralel, că nu voi putea performa la niciuna așa cum mi-aș fi dorit și că frustrarea s-ar fi instalat foarte repede.

Așa că am trecut de la un program full time în corporație la un program flexibil în afara ei, mulat pe nevoile copilului și care îmi permite să fiu disponibilă să o duc pe fetița mea dimineața la grădiniță, să o iau după masa de prânz acasă, să o culc acasă în patul ei și să nu fiu sleită de puteri seara când ajunge și tatăl ei acasă și să putem să stăm toți 3 împreună până la sfârșitul zilei. Bineînțeles, nu e ușor să lucrezi în reprize, să te organizezi astfel încât să fii la maximum de eficiență tot timpul, însă beneficiile unui astfel de program se văd atât în productivitatea la job cât și în relația de familie.

Eliza este mama unei fetițe și locuiește în București. Lucrează în consultanță, programul ei fiind axat pe livrabile (rezultate), nu pe numărul de ore.

Foto antet de Gerd Altmann – Pixabay