Vorbeam zilele trecute cu o prietenă bună care s-a mutat din țară, despre cât de relaxați sunt părinții din vestul Europei. Îmi povestea că în Bruxelles, un băiețel se urca pe barele din metrou. Tatăl lui, în loc să zbiere la el, îl ajuta să se cațere.
La noi cum ar fi? Evident, nu-mi pot imagina scena asta în București, între 8:00 și 9:00 pe traseul spre Pipera 😆 Mă refer la un moment al zilei în care teoretic n-ar fi deranjat prea multe persoane. În 80% dintre cazuri (sincer, inclusiv în cazul meu) copilului i s-ar fi bătut obrazul să coboare. Și, eventual, să stea CUMINTE pe scaun. Poate nu toți părinții ar fi făcut asta cu vehemență și decibeli ridicați dar orișicât...
Vouă vi s-ar fi părut o obrăznicie din partea lui? Sau ați fi considerat că e periculos ce face? Dar despre bebelușii/toddlerii pe care părinții occidentali îi lasă prin gări și aeroporturi să stea pe jos, ce ziceți? Ce alegeți între "aoleu, se îmbolnăvește copilul!" și "lasă-l dragă, că așa își dezvoltă imunitatea"?
Ce părere aveți, părinții români sunt stresa(n)ți în comparație cu cei din alte țări?
Îi spuneam prietenei mele că senzația mea e că au început și românii să se mai relaxeze. Pe diverse grupuri de mămici, sunt încă discuții aprinse pe tema asta, se lasă cu "sânge pe pereți" între tabere, uneori.
Totuși, din ce în ce mai multe inițiative sunt în direcția diminuării supraprotecției. Cum altfel am putea să ne așteptăm la viitori adulți autonomi? La oameni mai puțin influențabili, care să discearnă de unii singuri ce e just de ceea ce e greșit (din punct de vedere etic, nu doar legal).
La ediția 2019 a Social Media for Parents, Nansi Lungu, Behavioural Analyst la Bitdefender, a adus în discuție supraprotecția asta inclusiv în domeniul utilizării tehnologiei de către cei mici. (transmisiunea live aici) A menționat că teama asta a părinților îi fragilizează și ar trebui să renunțe la a le interzice complet navigarea internetului. Bineînțeles, nu fără programe de control parental și fără o permanentă informare și comunicare cu copiii.
O să revin pe subiect, însă până atunci mi-ar plăcea să aflu și părerile voastre.
2 răspunsuri la “Părinții români sunt stresa(n)ți?”
Din păcate aceasta este realitatea la noi pentru ca este foarte simplu sa critici
Critica e, cumva, considerată mai simplă decât acceptarea vulnerabilității, cred