Ieri, mergând la țară, am văzut un lan de rapiță și l-am pus pe soț să oprească mașina. Evident, l-am rugat să-mi facă niște poze pentru Instagram și Facebook. Când m-am uitat apoi la ce a ieșit, pfff, dramă mare. Mi se vedea gușa, aveam niște linii în loc de ochi, iar părul îmi stătea oribil 🙂 Am decis ca azi, la întoarcere, să oprim în dreptul aceluiași câmp și să repetăm figura. După mai multe declașări ale camerei foto, a ieșit ceva mulțumitor 😀 O vedeți mai jos pe cea care a ajuns pe profilul meu pentru că a primit notă de trecere 🙂
Ce vreau să spun, de fapt? În spatele pozelor din social media, sunt multe încercări și frustrări. Ca în viață, doar că în cazul fotografiilor avem mai multe șanse să iasă bine 🙂 Uneori ne distrăm, alteori chiar îl exasperez pe consortul meu. Ne mișcăm după lumina potrivită, îl pun să se cațere pe chestii ca să prindă mai bine unghiul sau îl cert pentru că nu-mi spune cum să stau ca să ies bine.
Nu comentez absolut nimic legat de ceea ce publică alții, vorbesc acum strict despre mine.
E o combinație între a-mi pune în practică latura artistică și.....validare, de ce să nu recunoaștem. Chiar dacă nu-mi schimbă ziua numărul de like-uri sau inimioare, faptul că pot să ies din rutină publicând niște poze, îmi gâdilă puțin ego-ul și creativitatea. Mă provoacă să fotografiez sau să mă expun în anumite momente care nu se repetă zilnic. Poate pentru a nu le uita, poate pentru a le arăta și altora. Puțin din amândouă. Expunerea are părțile ei bune și pe cele mai puțin grozave. Dar despre asta, într-un alt articol 🙂
Voi ce părere aveți? Are vreun sens, pentru voi, publicarea de poze în social media sau tindeți spre a nu face asta?
