Înainte de 13 iunie, ziua Z, mă întreba zilnic în ce lună suntem şi când mergem la dinozauri. Nu ştia exact ce e acolo dar voia să vadă dinozaurii şi sincer nici eu nu ştiam la ce să mă aştept. Dino Parc Râşnov , cel mai mare parc cu dinozauri din sud-estul Europei, mi s-a părut un loc special creat pentru a nu strica vegetaţia şi misterul zonei dar menţinând nişte standarde ridicate în ceea ce priveşte machetele creaturilor, serviciile şi întregul ambient. M-am simţit mândră când am văzut că totuşi se poate şi la noi în ţară. Este un proiect în valoare de 5 milioane de euro, finanţat cu fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional 2007 - 2013: Dezvoltare durabilă şi promovarea turismului.
Ce ne-a plăcut?
- Dinozaurii! :)) Sunt destul de veridici şi fără brizbrizuri suplimentare. Lidia a făcut de 2 ori traseul cu cei 45 dinozauri, drum ce poate fi străbătut destul de uşor şi de un copil de 3 ani şi jumătate.
- Ca să contrabalanseze faptul că niciun dinozaur nu e vorbăreţ (da, eu mă aşteptam ca măcar unul să ragă 😀 ), în mijlocul traseului răsare un vulcan "în erupţie", care scoate fum şi sunete şi cutremură un soi de pod din lemn flexibil, care mai scoate din inerţie turiştii.
- Bancuţele din loc în loc (pentru obosiţii ca mine 😀 )
- Faptul că au planificate şi activităţi de educaţie non-formală (sculptură, pictură, traforaj) şi sportive (tiroliană, căţărare)
- Papazaurul, restaurantul din incintă (aici au fost plusuri şi minusuri, o să scriu mai jos)
- Chiar şi magazinul de suveniruri care nu sunt exagerat de scumpe
- Poziţionarea - când urci pe traseul prestabilit e umbră, dacă eşti în căutare de soare, sunt şi spaţii luminoase amenajare în care poţi să stai la o vorbă pe scaun, la masă, sau să-ţi desfaci pacheţelul de acasă
Ce nu a fost foarte confortabil?
- Aglomeraţia. Deşi e îmbucurător pentru organizatori faptul că în primul weekend de la deschidere au fost 11.000 de vizitatori, pe noi ne-a obosit. Frumos dar obositor, prea multă lume. Acum e clar că nu vor mai fi atât de mulţi deodată deci nu e ceva care să ne descurajeze.
- Papazaurul nu a făcut faţă la atâţia înfometaţi. Nu era destul spaţiu, am aşteptat foarte mult pentru o comandă de 2-3 feluri de mâncare simple. Cei de acolo mi-au spus că nu se aşteptau la aşa de multă lume şi îi cred, am încercat să nu fac o scenă pe acolo deşi la un moment dat îmi venea să plâng de nervi şi oboseală. Mi-au spus că vor mai deschide o suprafaţă dedicată preparării mâncării şi cred că totul o să fie bine. Erau amabili dar depăşiţi, pe moment, de situaţie. Numărul de vizitatori a fost probabil peste toate estimările optimiste 🙂
- Faptul că nu erau reguli foarte clare: avem voie să atingem exponatele? Avem voie să ne căţărăm pe ele? Pentru un copil de nici 4 ani e destul de greu de priceput de ce nu ar putea să se urce pe dinozaur când asta aştepta de mult timp. Normal, bunul nostru simţ de adulţi ne spune că nu e ok dar ştiţi cum e, când toată lumea sare-n cap, sari şi tu să vezi ce simţi... Şi se mai uită şi copilul cu ochii mari şi umezi, nerăbdător să bifeze fiecare dinozaur pe care se poate urca.
- Unii dinozauri sunt poziţionaţi la baza unor pante uşor periculoase pentru cei mici. Când nu e lume multă, grupuri care se imping şi fac tămbălău, cu siguranţă totul e mai gestionabil dar noi dacă nu eram ambii adulţi cu copilul, ar fi fost mai greu.
În concluzie, merită vizitat măcar o dată, noi avem în plan să mai mergem o dată chiar în vara asta. Pentru că e ceva ce noi nu am avut până acum, e un efort mare, e o reuşită importantă şi e în România. Detalii mai "tehnice", pe pagina oficială https://www.facebook.com/dinoparcrasnov şi pe site: http://www.dinoparc.ro/
