Lapte matern şi lapte praf (de creştere) după vârsta de un an

Faptul că susţin alăptarea nu mai e un secret, faptul că i-am oferit fetiţei mele doar lapte matern în paralel cu mâncare după 6 luni, timp de aproape 2 ani şi 3 luni iar înţărcarea a fost destul de dificilă, a fost o decizie bazată mai mult pe instict decât pe date din exterior deşi nu pot să neg că m-am informat destul. Dar ideea că ar fi fost bine să îi dau şi lapte de creştere, între un an şi jumătate şi 3 ani, mi-a încolţit abia acum câteva zile, după ce Lidia a trecut deja de pragul de 3 ani. Revin imediat ca să explic şi în ce context.
Mai întâi însă aş vrea să scot în evidenţă nişte rezultate furnizate de studiile UNICEF, cifre care pe mine una m-au cam speriat: în România (la nivelul anului 2012), media perioadei de alăptare este de doar 3 luni, un procent foarte mic de mame alăptând până la 6 luni (12% din total). Asta în condiţiile în care legea permite mamelor să stea 2 ani acasă. Chiar şi o lună acasă cu copilul şi tot are timp lactaţia să se instaleze. Da, sunt cazuri în care copilul chiar nu poate suge (de exemplu, am o colegă a cărei fetiţă s-a născut cu probleme neuronale şi hipotonie; fiind permanent în stare de somnolenţă, micuţa efectiv nu avea cum să tragă laptele) sau mama nu reuşeşte cu niciun ajutor să alăpteze. Ok, sau nu vrea, după ce s-a informat şi are propriile motive, să zicem că luăm şi varianta respectivă în considerare. Dar statistic, aprox 96-98% dintre mame pot alăpta, adică le permite corpul. Fără o alăptare intensă (chiar şi 18 ore în primele săptămâni), lactaţia nu se instalează corespunzător, deci cantitatea de lapte matern scade rapid (sau nici nu creşte), de aici apare de cele mai multe ori propoziía „nu am mai avut lapte”. Şi asta o spun atât din proprie experienţă cât şi din discuţii cu alte mame şi cu consultanţi în lactaţie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă laptele matern exclusiv până la 6 luni şi începerea diversificării de la acea vârstă, în paralel cu alăptarea, până la 2 ani.

Bine bine, dar câtă lume poate sta în concediu de creştere copil 2 ani ca să stimuleze lactaţia permanent?, o să întrebaţi. Discutabil, există pompe şi alte acareturi J Sau câte mame au lapte care ţâşneşte din 3 în 3 ore, ca să poată asigura necesarul de nutrienţi de creştere chiar şi după vârsta de un an – un an si jumătate? Sau mai daţi-mi voi idei de întrebări / nedumeriri în domeniu.

Pe 18 martie am participat la conferinţă de presă din cadrul campaniei celor de la Nestle Infant Nutrition „Mama ştie reţeta creşterii sănătoase”, eveniment la care s-a discutat foarte mult despre laptele matern şi ce beneficii aduce el organismului copilului mai ales în primul an de viaţă dar şi despre nevoile pe care le are corpuşorul de peste un an în plină creştere şi dinamică (la nivelul mersului, al vorbirii, al gândirii etc). Alimentaţia sănătoasă şi diversă completează cu siguranţă peisajul, laptele matern nemaifiind suficient dar rămâme util pentru imunitate şi dezvoltarea creierului. Totuşi, sunt nişte elemente pe care nu le ştiam şi le-am aflat de la doamnele doctor prezente acolo (medicul neonatolog Cornelia Preda, medicul pediatru Mihaela Oros şi dr Mihaela Cerbu de la Nestle), aspecte care m-au făcut să înţeleg că imaginea pe care o aveam eu nu era completă. Nu putem compara nevoile unui adult cu cele ale unui copil mic.

Ce mi-a atras atenţia este că, între 1 si 3 ani, copiii mici au nevoi nutriţionale mult mai mari decât noi, adulţii pe kg corp, pentru că au un ritm de creştere şi dezvoltare mai accelerat, însă, în acelaşi timp, stomacul lor este mic, reprezentând 20% din capacitatea gastrică a adultului. De exemplu, pe kg corp, copiii mici au nevoie de 4 ori mai mult Fier şi de 5 ori mai mult Calciu, Iod, Vitamina A si C. Eu, de la 2 ani şi 3 luni i-am dat Lidiei doar lapte de vacă şi produse lactate pe lângă mâncare (o dată – de 2 ori pe săptămână o cană de lapte) şi cred că organismul ei nu era pregătit să treacă brusc printr-o aşa schimbare. Laptele de vacă are prea multe proteine şi sare care solicită ficatul şi rinichii, iar excesul de proteine poate conduce la obezitate. În al doilea rând, este sărac în vitamine şi oligoelemente esenţiale unei dezvoltări echilibrate: fier, iod, zinc, vitamina D. Îndoielile mele au ca sursă şi analizele de sânge ale fetiţei mele, la 3 ani valoarea colesterolului a ieşit îngrijorător de mare iar a hemoglobinei mică.

Două mese cu lapte de creştere pe zi (250 ml per porţie) acoperă, în mare parte, necesarul zilnic de substanţe nutritive recomandate pentru copiii mici:

• Calciu si vitamina D – necesare pentru creşterea şi dezvoltarea normală o oaselor la copii
• Fier – contribuie la dezvoltarea cognitivă normală a copilului
• Magneziu, Zinc şi Vitamina K – susţin dezvoltarea normală a oaselor
• Iod – pentru prevenirea guşei şi dezvoltarea mentală normală
• Acizi graşi esenţiali – pentru dezvoltarea creierului şi a vederii

Nestle conţine un mix echilibrat din toate, mai ales un nivel de proteine şi grăsimi de calitate, potrivit stomăcelelor mici.

Deci titlul pe care l-am dat postării nu e întâmplător, se pare că, după vârsta de un an, combinaţia optimă este: lapte matern şi sau lapte de creştere, pe lângă alimentaţia sănătoasă, mişcarea etc.

Planul meu e ca, într-un articol viitor, să abordez mai în profunzime legătura dintre rezultatele analizelor de sânge ale fetei şi tipurile de lapte pe care i le-am dat în aceşti primi 3 ani de viaţă, precum şi cum ar trebui să procedez mai departe. Dacă însă aveţi şi alte întrebări / neclarităţi în legătură cu laptele de creştere (1-3 ani), informaţii pe care aţi vrea să le aflu de la doamnele doctor sus-menţionate, vă rog să îmi spuneţi.