Fii un părinte implicat: ep. 1 Comitetul de părinți

Trăim într-o perioadă în care se comentează mult, enorm. Dar extrem de puțini sunt cei care merg mai departe și chiar FAC ceva. Acum aflăm informații rapid, pe calea social media, le despicăm în 14570… de fire, le dezbatem, ne luăm (virtual) la bătaie, ne inflamăm și….. Ei, ce e după acest și mă interesează pe mine. Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur că avem acces la vești, la butonul Report și toate cele. Dar ce facem cu ele? Impactul, în educație cel puțin, pornește de acasă. Apoi se continuă cu ceea ce copiii văd în comunitate, iar locul unde își petrec mult timp din zi este grădinița/școala. E locul ăla unde noi ajungem când îi lăsăm și când îi luăm și, o dată la câteva luni, la ședințe. Despre asta vreau să vorbim acum, despre comitetul de părinți.

De ce am ales acest termen de lemn, cu iz de comunism?

Tocmai pentru că, în general, lumea se ferește de legi. Sunt greoaie, dificil de înțeles și de pus în practică. În plus, birocrația din spatele lor e oribilă. Iar emoția pe care ne-o stârnește cuvântul comitet e una negativă. Și….cine mai are chef de încă o ședință după 8-9-10 ore de muncă, nu? Unii părinți preferă să nici nu vină la întâlnirile convocate de educator/învățător/diriginte, din varii motive. Hai să spunem doar că, pentru ei, există lucruri mai bune de făcut decât să îl vadă pe cadrul didactic al propriului copil.

Dar nu o dau în melodramatic pentru că articolul meu se vrea unul care inspiră acțiuni pozitive. Vreau să îndulcesc puțin sensul limbajului juridic și să vedem cum poate fi de folos pentru noi.

Așadar, ce este comitetul de părinți?

Sau grup sau trib sau cum vreți să-i spui ca să sune mai frumos. Păi e format din părinții (uneori și bunicii) elevilor unei clase/grupe de grădiniță. Așa cum nu-ți alegi familia și vecinii, nici pe părinții colegilor copilului tău nu-i poți alege. Deci te sfătuiesc să scoți toleranța de la naftalină și să-i accepți așa cum sunt. Ok, atâta timp cât totul decurge în limite normale. O să-mi spui că la voi în clasă s-au depășit aceste limite ale bunului simț și te cred. Am auzit multe cazuri în care comitetul de părinți a explodat din cauza câtorva care sar calul. Ori Gigel l-a bătut pe Săndel și mamele lor mai aveau puțin și se luau de păr. Ori mama Gherghinei e obsedată de curățenie și vrea să se asigure că fiica e ferită de acarienii care dau petrecere pe banca ei. Și câte și mai câte situații mai mult sau mai puțin rezonabile.

Ce rol are?

În primul rând să se adune. Asta e dificil, nene, să vină toți părinții în aceeași zi și la aceeași oră pentru a se putea lua decizii în cunoștință de cauză. Ok, nu poți ajunge, trimite pe altcineva din familie. La ședințele noastre, unii părinți vin cu copiii pentru că nu îi pot lăsa singuri acasă. Dar sunt prezenți, asta contează.

În al doilea rând, să dezbată. La momentul ăsta, se pierde echilibrul: unii sunt prea implicați, alții nu zic niciodată nimic. Unii sunt prea vehemenți, alții resping orice opinie diferită de a lor.

În al treilea rând și cel mai important, să ia decizii. Mi se pare că pasul ăsta e mereu trecut cu vederea într-o întâlnire. Dom’le, scopul discuției e să găsim o soluție viabilă, amiabilă și, esențial: utilă, pozitivă pentru copiii noștri!

Comitetul de părinți nu e doar o formalitatee, e un mecanism prin care putem acționa. Poți veni cu idei de proiecte, cu sugestii de îmbunătățire, fără însă a interveni în actul didactic. E atât de important ca profesorul să vadă că este susținut de către părinți. Mulți nu mai îndrăznesc să ceară ajutorul pentru că uneori părinții se ambalează și intră cu bocancii în treaba pe care o are de făcut educatorul/învățătorul/dirigintele. Sau, la extrema cealaltă, niciodată nu primește nicio reacție din partea părinților.

Actul de predare este sarcina cadrului didactic, dar tu te poți implica în diferite activități complementare. Atenție! Comitetul de părinți nu se reunește doar pentru a strânge bani sau ca să se certe pe ce cadouri luăm copiilor de Moș Crăciun la serbare.

Care e scopul președintelui?

Trebuie să existe cineva care să reprezinte adunarea generală a părinților clasei, inclusiv în comitetul reprezentativ la nivel de școală. Președintele mai are 2 ajutoare, membri și ei în consiliul de conducere. Nu te bloca în titulaturi. Pe scurt, rolul președintelui e de a media discuțiile, de a trage o concluzie sau de a tranșa problema în cazul în care nu se ajunge la un consens. De asemenea, alături de cadrul didactic și părinții vizați, participă în ședințe unde se discută situații aparte, disciplinare ale elevilor.

Chiar dacă există acest consiliu de conducere, nu lăsați toată treaba doar acelor părinți. Implicați-vă spunând clar în ce mod puteți ajuta. Sunt sigură că fiecare dintre noi poate avea un rol cât de mic, în funcție de experiență, disponibilitate de timp etc.

Ce proiecte poate derula comitetul de părinți?

În afară de clasicele strângeri de bani pentru rechizite, aparatură, serbări…și mă opresc aici pentru că nici nu vreau să aud de subiectul cadou pentru doamna (la noi în clasă, învățătoarea a zis clar că ea acceptă doar flori, mi se pare un gest normal și de mult bun simț). Sunt și ele chestii importante, nu neg. Pentru buna derulare a activității, știți cum e 🙂 Deci, în afară de acestea, părinții pot:

• organiza/facilita acțiuni care să se deruleze în pauze, în weekend-uri etc (radioul/revista școlii, târguri în cadrul cărora copiii să facă schimb de obiecte, jocuri, întreceri sportive, picnicuri)
• veni cu idei de activități educative care se pot realiza în timpul școlii altfel sau în programul școala după școală
• găsi sponsorizări/fonduri pentru modernizarea clasei sau a grădiniței/școlii

Reține!

Este interzisă implicarea copiilor/elevilor sau a personalului din unitatea de învățământ în strângerea fondurilor.

Articolul 181 alin (3) din Regulamentul cadru de organizare și funcționare

a unităților de învățământ preuniversitar (se găsește pe site-ul Ministerului Educației)

La nivelul fiecărei unități de învățământ se poate constitui o asociație care funcționează după legislația ONG-urilor. Astfel, părinții pot atrage acele finanțări despre care vorbeam.

În loc de final

Știu că sistemul are mai mult piedici decât pârghii pentru evoluție. Știu că oamenii sunt cum sunt și uneori preferăm să băgăm capul în nisip decât să-i auzim. E greu când te lupți singur cu morile de vânt, cu ingnoranța, cu neimplicarea, cu lipsa de respect. E al naibii de frustrant, știu! Dar hai să facem un efort, puțin câte puțin. Fiecare vine cu o idee, fiecare se străduiește să nu respingă opinia celuilalt fără să dea o justificare constructivă. Spuneți-mi și părerile voastre. De ce ai avea nevoie tu, în calitate de părinte, pentru a te implica mai mult la grădinița/școla unde învață copilul tău?

Sursă foto antet