Cred că cel mai recent "bilanț" l-am făcut acum 4 ani și ceva. Era despre cum a reușit fii-mea să scape de pampers deși declarase că o să se rezolve cu caca la WC doar când va fi de vârsta mea :)) Cât despre temele de discuție de atunci, ei bine, s-au schimbat și ele. La 8 ani, sunt mult mai multe frici, îngrijorări, dar și conversații mai lungi și mai profunde. Conexiunile se fac altfel în creierul ei și îmi plac momentele în care stăm amândouă în pat, cu ochii spre tavan, și vorbim despre viață.
Despre ce discutăm acum, la cei 8 ani și ceva ai ei
Jocuri pe tabletă / laptop sau filmulețe pe YouTube
De fapt, conversația e mai mult unilaterală: ea îmi povestește care e treaba cu "caracterele" (jur că îmi ies bube dacă mai aud tradus așa de youtuberi cuvântul characters, în loc de personaje!). Eu mă străduiesc să par interesată măcar pentru a înțelege care e moda printre preadolescenți. Și, credeți-mă, mi se par atât de insipide și lipsite de substanță toate.... Încerc să îi explic faptul că a fi cool nu e un scop în viață, ci a te descoperi și accepta pe tine însuți. Da...explică asta unui copil în ziua de azi. Mă chinui să-i limitez timpul în care se uită la prostii (unele chestii chiar asta sunt). Cu Screen Time și certuri. E o adevărată provocare, atracția pentru ele e foarte puternică. Pe mine mă frământă destul de tare influența asta cu iz de superficialitate și valori îndoielnice.
Relații de prietenie și disensiuni între colegi
Așa cum e firesc, la vârsta ei are BFFs (dacă nu știți ce sunt, căutați pe Google, vă provoc), dar puțini prieteni per total. Din păcate, la școală (atunci când nu e pandemie) fetele se joacă mai mult cu fetele și băieții cu băieții. E ceva normal dar eu mi-aș fi dorit să o văd mai sociabilă. Nu e după cum vreau eu, știu 🙂 Însă studiez despre cum să o ajut să priceapă ițele încurcate ale relațiilor de prietenie și colegialitate. Știu că nu o voi putea proteja de dezamăgiri dar sper să ajungă să aibă suficiente informații pentru a le transforma în lecții de viață și a merge mai departe, când va fi cazul. Cartea "Cum să ne creștem fetele" e o sursă de inspirație, surprinzător de echilibrată și realistă. Cel mai mult îmi place că vorbește despre cum să le învățăm pe fete să fie puternice psihic, independente dar și empatice, cu bun simț.
Simpatii față de băieți (de la depărtare)
Când eram de vărsta ei, îmi plăcea un băiat și scriam în jurnal. Eu am fost mai de modă veche, mi-ar fi plăcut și o reciprocitate dar evident că nu am avut curaj să-i spun. Ei însă i se schimbă gusturile față de băieții din clasă (are și de unde alege, numărul lor e mai mare decât al fetelor). Însă nu simte nevoia, momentan, să-i fie împărtășită simpatia sau să vorbească cu ei. Ceea ce e foarte bine 🙂 Oricum, discutăm și despre sexualitate, despre faptul că există o vârstă pentru toate. La 8 ani e important să aibă câteva noțiuni teoretice, fără detalii prea multe.
Frici, curiozități
De la discuții despre boli la frica de o insectă care a fost acum câteva luni în camera ei, de cutremur, uragane, întuneric și persoane fictive (da, încă mai doarme cu mine), de tot felul. Îi explic noțiuni din biologie, anatomie, discutăm despre ce crede ea și care ar putea fi realitatea. Deosebim împreună ficțiunea din filme/desene animate de ce se poate întâmpla, de fapt. Demontăm mituri și clădim cunoștințe.
Frustrări dar și vise
Îi explic mereu că în viață nu face numai ce îi place dar că va ajunge să facă ce își dorește după ce învață și descoperă care sunt pasiunile, talentele ei. Îi e greu Capricornului să cuprindă informația asta. Lucrăm intes 🙂 Ea la reziliența pentru lecțiile care nu-i plac (matematicaaaa), eu la faptul că nu pot să controlez tot. Autonomia, autocontrolul și responsabilitatea nu le poate deprinde dacă îi spun eu tot timpul ce să facă.
Ufff, e greu să educi un copil, uneori mă copleșește treaba asta și simt că îmi iese totul pe dos. Degeaba spun ceva dacă fac altceva (dificil cu practice what you preach). Iar pun presiune pe mine și intru în vârtejul cercului vicios, din care mai scot capul și trag o gură de aer proaspăt din când în când. Pentru voi cum e?
