Lidia, 4 ani şi jumătate. De câteva luni au început discuţiile "serioase" despre moarte. Serioase, adică îmi pune o grămadă de întrebări, eu îi răspund cum pot iar ea extrage paragrafe şi le interpretează/reformulează cum vrea ea. Deh, Capricornul tot Capricorn 🙂
"Mami, eu când o să mor?", cu varianta "De ce mor oamenii?" - întrebare de baraj... Îi răspund că, de obicei, oamenii mor când sunt foarte foarte batrâni şi corpul nu mai poate să supravieţuiască, dar uneori se întâmplă şi accidente sau boli grave. Nimeni nu ştie când o să moară aşa că e bine să ne bucurăm de clipele din viaţă (ştiu că la vârsta asta, la care perspectivele, fricile şi îngrijorările se tot schimbă de la o lună la alta, degeaba merg pe ideea de carpe diem dar încerc să-i înrădacinez în minte gândul până să ajungă ca, prin diverse întâmplări neplăcute, să-şi dea seama singură)
"După ce o să mor, ce o să fac?" - aici am intrat oarecum în detalii despre felul în care corpul este pus într-un loc în pământ, ca să se dezintegreze în linişte (I know, creepy dar e pasionată de anatomie aşa că nu vreau să-i ascund lucruri fiziologice) iar spiritul nu moare, el se ridică la Cer.
"Ce e spiritul?" - curiozitate inevitabilă, după explicaţia de mai sus. Ea asocia spiritul cu fantomele din desene animate (nici măcar nu schimbăm des postul care mi se pare cel mai liniştitor pentru copiii de vârsta ei dar tot mai e câte o aluzie de genul ăsta şi acolo). Păi, e ca o energie care nu se vede dar care dă viaţă sufletului nostru şi corpului şi care ne face unici în lume. De ce se ridică la Cer? Pentru că acolo vede de sus ce se întâmplă pe Pământ şi se duce la celelalte spirite, ca să stea împreună.
"Mami, statuile înseamnă că oamenii ăia au murit?" - pe asta e cel mai greu să o răstălmăcesc şi să o fac să înţeleagă de ce oamenilor li se ridică statui. Îi răspund că nu au murit neapărat dar esenţial e că au făcut ceva important pe timpul vieţii şi atunci ceilalţi oameni au vrut ca toată lumea să-şi amintească de ei aşa că au cioplit statui.
Mumiile şi zombi sunt cireaşa de pe tort (tot de la nişte desene animate care păreau inofensive). Ce sunt? I-am povestit despre cum egiptenii îi înfăşurau pe cei care au murit în diverse substanţe ca să le păstreze corpurile întregi dar mumiile nu se pot scula de acolo aşa cum a văzut la TV, ele stau cuminţi în sarcofagele lor. Şi uneori, sunt descoperite de câtre arheologi, cercetători care vor să vadă cum trăiau şi ce obiceiuri aveau oamenii de demult. E fascinată de ideea asta, chiar a găsit o carte de-a mea de istorie din clasa a IV-a despre antichitate, a văzut o piramidă pe copertă şi m-a rugat să-i citesc despre mumii. Iar zombi, well, zombi sunt nişte monştri de la TV care nu există în realitate. E tot ce pot să spun, fără să intru în informaţii pe care nici eu nu le ştiu 🙂
La voi cum decurg discuţiile despre moarte? Nişte idei despre ce le spuneţi voi copiilor, ar fi foarte utile 🙂
