Să presupunem că te afli într-un colț al unei săli pătrate. În colțul opus vezi ceva care îți place mult. Aici, las liber imaginației tale (poate fi un candy bar, un tip/o tipă mișto, un tablou captivant etc.) Ideea e că vrei să ajungi cât mai repede acolo. Pe lateralele sălii sunt cunoștințe care stau de vorbă, prin mijloc e liber, dar ești mai expus(ă) privirilor. Pe unde alegi să o iei, pe calea mai lungă sau "tai diagonala" camerei? Acum, gândește-te, când ai o problemă, cum procedezi în general? Te chinui să afli cine e de vină sau te concentrezi pe a găsi o rezolvare cât de repede posibil?
Cine e de vină?
Fie că e vorba de "un țap ispășitor" sau chiar de propriile preconcepții, atunci când cauți vinovatul o iei inevitabil pe drumul cel lung. Pare mai simplu să găsești scuze, motive, persoane care te împiedică să obții rezultatul dorit. Probabil pentru mulți e important și să demonstreze că ei au dreptate, în detrimentul altora, până să ajungă la soluționarea efectivă a problemei. Ok, vrei să dai de miezul, rădăcina situației ca să afli cum să o rezolvi. Cauți cauze pentru care ești în punctul respectiv și persoane care "nu te-au lăsat să te desfășori". Te cred, și eu am tendința de a despica firul în paișpe. Dar, uitându-mă în urmă, nu-mi amintesc să fi fost de un real ajutor abordarea asta. Proiectând mereu ceva negativ asupra altora, nu-mi fac un bine mie și ocolesc prea mult punctul final. Apropo, vecinul își poate lua oricând o altă capră. Chiar și second hand 😀
Ce vreau să spun cu asta
Te-am obișnuit în ultima vreme cu pledoariile, monoloagele și "ar fi mai bine să"-urile. Pe final de an, nu mă dezic și mă iau din nou (prea) în serios. Dar promit să fiu short and crispy (uh, mi-era dor de expresia asta, n-am mai folosit-o demult 🙂 ). Uite care e treaba: trecem printr-o perioadă cel puțin grea (ca să nu folosesc alte epitete sugestive, care-mi stau pe limbă). În 2018, e mult de muncă pentru a mișca ceva în bine. Îți propun ca, din primele minute ale noului an, când bei șampania și te uiți la artificii, să te scuturi de judecăți inutile. Să privești înainte, către destinația finală. Sau măcar spre o bornă în direcția bună. Și să te găsești, dar serios și sincer, ce poți face ca să ajungi acolo? Fără să cauți vinovați, obstacole sau nisipuri mișcătoare. Dacă tu faci asta, poate îl convingi și pe vecinul de lângă. Sau pe colegul care e de obicei precaut și nu se implică. Sau pe tipa aia din metrou pe care o vezi în fiecare dimineață cu aceeași mină posacă.
Ce zici? Te bagi? #1decembrieînfiecarezi
Tu ce faci azi?
Sursă foto antet Pexels
6 răspunsuri la “Cine e de vină?”
Mare dreptate ai. Asta planuiesc sa fac si eu anul acesta, multumesc de reminder!
Eu sunt genul care gaseste solutia si apoi cearta vinovatii. In 2018 o sa fac ce am facut anul trecut: cum ma taie capul, fara sa tin prea mult cont de ce zic altii. Plus mai multe fapte bune. Vreau sa ajut mai multe ONG – uri. Ca sa „ajung acolo” trebuie sa ma organizez mai din timp. I can do it!
Frumos, succes! Dacă ai nevoie de ceva sugestii cu ONG-urile, dă-mi un semn 🙂
Cu drag! Dacă reușesc să insuflu măcar câtorva persoane atitudinea asta eficientă, cred că e de bine 🙂
Promit sa incerc. Sunt satula ca cer ajutorul altora( adica familia ce nu se implica). Aici eu gresesc, eu trebuie sa repar.
Pana la urma, familia este compusa din sot, sotie si copii. Deci noi suntem scopul final.
Bine zis! Doar ca eu am des nevoie de remindere de genul acesta.. Asadar util! Multumesc!