Ce am învăţat după ce am susţinut un training

Scriu "la cald", după ce tocmai am terminat de livrat un training care s-a întins pe 4 zile. E o activitate extra-job, alături de ONG-ul de suflet în care activez de peste 5 ani. Scopul acestei postări este, la fel ca şi celelalte articole care susţin mamele pe plan profesional, să prezint idei concrete despre cum poţi să-ţi urmezi pasiunile şi să şi câştigi ceva din asta.

A fi trainer nu e o treabă uşoară, mai ales dacă alegi să concepi tu singură training-ul cap-coadă (text, prezentare în Power Point, metode, susţinerea efectivă).

Eu am creat un training referitor la recrutarea şi selecţia voluntarilor, adresat membrilor mai multor organizaţii nonprofit. Un subiect care îmi e drag şi unul la care mă pricep (dacă ar fi o temă nouă pentru mine nu ştiu dacă m-aş apuca de aşa ceva, cel puţin nu încă, trebuie să mai capăt experienţă).

Materialul am început să-l concep cam cu 2 luni înainte de eveniment, seara şi în weekend, pe apucate (nu recomand 😀 ) şi am reuşit să îl trimit în timp util pentru verificare şi feedback. Uneori, aveam temerea că nu voi termina în deadline-ul pe care mi l-am autoimpus, mai mereu mi se întâmplă să las lucrurile aproape pe ultima sută de metri. În cazul de faţă, cu job full-time, copil, blog (blog mai rar decât mi-aş dori dar oricum) şi cu pretenţii să mai am şi un pic de timp pentru mine, măcar pentru 7 ore de somn pe noapte, un astfel de training e cam tot ce trebuie ca să o iei razna. Dar am avut răbdare, noroc cu abilităţile pe care mi le dezvoltă maternitatea :)) Şi încet, încet, am finalizat la un nivel bun, zic eu (întotdeauna am senzaţia că aş putea să fac lucrurile şi mai bine dar încerc să-mi stăpânesc perfecţionismul şi să fiu mulţumită de mine).

A durat 4 zile şi am avut 15 participanţi în sală

A început joia după prânz şi s-a încheiat duminica, tot la prânz. Am prezentat slide-urile pe care le pregătisem, i-am încurajat pe participanţi să expună cât mai mult din situaţiile prin care trec ei şi nevoile de dezvoltare pe care le au, să-şi spună părerile, am facilitat activităţi de team-building, jocuri de rol, dezbatere. În încheiere, debriefing - discuţii despre ce a fost bine şi ce ar trebui îmbunătăţit în privinţa training-ului. De logistică s-au ocupat colegii mei.

Am învăţat aspecte care sunt folositoare şi în viaţă, în general:

• cu cât lucrezi mai multe ore cu oameni direct, cu atât consumul psihic e mai greu de gestionat dacă nu ai exerciţiu. Şi chiar au fost participanţi cooperanţi, deschişi, nu dificili
• statul în picioare dă febră musculară 🙂 (evident, mai ales dacă eşti obişnuită să stai toată ziua pe scaun)
• sintetizarea informaţiei e utilă dar când ai de umplut mai multe ore/zile cu ceea ce spui, pe aceeaşi temă, îţi trebuie multă experienţă pe subiect, ca să poţi aduce adăugiri pe loc şi să nu devii redundantă
• timpul e o cheie a relaxării, dacă ştii să-l foloseşti. Având totul bine planificat şi nu foarte încărcat, îţi permiţi mici întârzieri, abateri, discuţii mai pe lângă subiect
• a ţine un training e comparabil cu a avea grijă de un copil (mai puţin partea cu spălatul copilului la fund :D) - implică să fii diplomată, vorbăreaţă, spontană, înţeleaptă, jucăuşă. În plus, training-ul e o metodă de educaţie deci un bun exerciţiu pentru ceea ce ai de făcut acasă cu micuţul
• umorul (de bună calitate) e un ingredient important
• jocul detensionează, destinde, deschide minţi şi suflete
• când ţi se oferă feedback pozitiv cu argumente clare, pentru munca pe care ai depus-o, pleci de la training mai uşoară
• când cei din jur îţi mulţumesc pentru ce le-ai împărtăşit şi pentru că ai intermediat un context în care s-au putut cunoaşte, parcă portocaliul e şi mai intens, ochii sclipesc şi inima se bucură
• echipa e preţioasă. În caz de probleme organizatorice, ca trainer nu poţi părăsi sala dar colegii îţi ţin spatele
• dacă eşti un bun profesionist şi un pasionat de oameni, poţi fi un excelent trainer. Dar dacă eşti şi un părinte implicat, toate capătă un sens şi mai profund