Câți dintre voi știați că la 10 de ani de la căsătorie se sărbătorește nunta de aluminiu? Așa e, nici eu 😀 Oamenilor le plac simbolurile, îi ajută să marcheze anumite momente din viață. Eu am fost mereu fascinată de perioada medievală și mi-am dorit o nuntă cu astfel de elemente. De la aranjamente florale, buchet și rochie până la suporturile din fier forjat și mărturii. În visele mele, petrecerea ar fi avut loc la cort, cu pereți de iederă curgătoare, făclii și accesorii specifice Evului Mediu. N-a fost să fie însă a ieșit frumos, oricum.
Nunta cu 10 ani în urmă și acum
Dacă mă uit în urmă, nu aș schimba multe elemente din nunta de acum aproape 10 ani. Cu mintea din prezent, cred că aș modifica puțin paleta cromatică, mergând pe un roz prăfuit alături de somonul pe care l-am avut ca piesă centrală a buchetului. Păstrând tematica medievală, aș alege un mix de texturi și nuanțe mai sălbatice. La Bloomeria am găsit astfel de buchete de mireasă. Modelul de mai jos mi-a căzut cu tronc, dacă ar fi să fac un trash the dress (niciodată nu e prea târziu... 🙂 )
În 2010, buchetul meu a fost unul curgător (cu iederă) cu trandafiri albi și somon și frezii albe. Ce aș mai fi adăugat la organizare ar fi fost niște accesorii, props cum se numesc prin SUA. Dar pe atunci nu erau Instagram, Pinterest și alte cele, deci nici props-urile nu erau foarte la modă 🙂
Îmi plac foarte mult petrecerile în aer liber și în grădini, combinațiile cu floarea soarelui mi se par la fel de frumoase dar la final de iulie nu aveam cum să o folosesc. Aranjamentul de mai jos, tot de la Bloomeria, mi se pare foarte delicat și potrivit pentru decorul pe care mi-l imaginam eu, la cort.
Cum suntem noi după toți anii ăștia
Îl cunosc pe soțul meu de peste 17 ani. Suntem foarte diferiți însă, cumva, asta a declanșat reacția magnetică dintre noi. Ne-a sudat relația deși uneori vorbim împreună dar ne înțelegem separat, știți vorba aia 😀 Ultimii 9 ani ne-au fost marcați, cu siguranță, de creșterea Lidiei. Educarea ei e un rollercoaster care ne face să ne și certăm câteodată. Noi suntem, în mare, de acord, totuși gestionarea emoțiilor puternice în comunicarea cu ea sunt o provocare. Eu vreau să controlez prea multe câteodată, el se retrage în carapacea lui și ies scântei. Anii ăștia până la nunta de aluminiu au trecut cu furtuni puternice dar și cu soare cald și luminos. Sunt clipe în care nu ne mai săturăm să stăm împreună (noi doi si toți trei). Suntem complicați dar, hei, asta ne face speciali.
***
Pentru voi cum e? Ce fel de relație aveți? Dacă ar fi să vă organizați nunta din nou, cum v-ar plăcea să fie? Sau, dacă fericitul eveniment urmează, la ce aranjamente florale v-ați gândit?
***
Urmărește-mă în social media și, dacă îți plac subiecte-le despre care scriu, abonează-te la newsletter. Promit numai informații utile!
8 răspunsuri la “Gânduri și aminiri la nunta de aluminiu (P)”
Știi că puteți oricând să vă reînnoiți jurămintele Sunt superbe buchetele
Superbe buchetele. Eu nu am facut nunta dar sarbatorim totusi ziua in care ne-am cunoscut
Noi am făcut nunta, dar nu sărbătorim nimic :)) În sensul că nu ținem să sărbătorim acea dată. Oana, faină întoarcere în trecut, eu aș schimba mai multe detalii la nunta noastră, mai ales machiajul care a dat bine în poze, dar în realitate a fost prea mult. Dar aia e, ce-a fost a fost!
La mulți ani! Și noi tot 10 ani împlinim și nu am făcut trash The dress. Încă îmi este gândul la ea.
Imi place foarte mult buchetul cu roz prăfuit. Eu am rămas cu sechele de la nunta mea. Pentru că buchetul meu de mireasă a arătat altfel decât îl alesesem. Culmea, tot din „catalogul” doamnei. Așa mi s-a părut cel mai simplu și că nu am cum să dau greș.
La mulți ani și vouă! Off, da, e și riscul ăsta dim păcate, să arate diferit de poze. Poate o fi luat fotografia de undeva…
Natalia, dacă a dat bine în poze, e ceva. Eu am mai avut, la unele nunți (unde eram invitată, nu protagonistă), machiaje cu care nici în poze nu semnănam cu mine
Nu prea o înțeleg pe asta cu reînnoirea jurămintelor în cazul ortofocșilor. La americani, da, ei chiar își fac niște promisiuni scrise de ei. Dar la noi nu prea
Mulți ani înainte!