Vacanţă în Grecia, cu copilul

Şiiii ne-am întors. O să fac un rezumat cu chestii care mi se par util de împărtăşit pentru că şi eu, cu câteva zile înainte de plecare, m-am uitat pe alte blog-uri, pentru a vedea experienţele altor părinţi cu copii.

Capitolul 1. Alegerea vacanţei şi pregătirile

Pentru că nu mai fuseserăm în Grecia, a durat ceva până să ne hotărâm ce şi cum. Am început cu căutările de prin decembrie-ianuarie fiindcă voiam neapărat early-booking. Până la urmă, pachetul de călătorie l-am luat la sfârşit de ianuarie de la o agenţie cunoscută (nu scriu aici cum se cheamă ca să nu ziceţi că postarea e pentru a face reclamă), am căutat pe net păreri despre cele câteva variante fezabile (situate în jurul bugetului), am ales una în Zakynthos şi am plătit, iniţial, 60% din totalul pachetului turistic, şi în mai, restul. Am avut inclus: avion charter (2 adulţi şi un copil), transport la & de la aeroport, cazare 7 nopţi cu demipensiune. Am optat şi pentru o asigurare storno care o includea şi pe cea clasică, de sănătate, pentru a putea primi banii înapoi în caz că nu mai puteam pleca. Slavă Domnului, nu a fost nevoie să apelăm la ea 🙂

Episodul "paşaportul" a fost cu un pic de adrenalină pentru că, din lipsă de timp şi altele, nu m-am informat din timp şi am aflat târziu că celor mici le trebuie paşaport în străinătate. Noi aveam plecarea pe 20.06 iar pe 2.06 ne-am înfiinţat la Direcţia paşapoarte, pentru unul simplu (pe 16.06 a fost gata, am obţinut păsuire de la agenţia de turism să le trimit scan-ul după document cu doar 4 zile înainte). Acolo, coadă, dar o coadă din aia, de te uiţi ca tâmpul şi te întrebi dacă n-o să ţi se închidă ghişeul în faţă când ajungi acolo. Dacă mai ajungi şi nu leşini între timp. Asta era în sectorul 6, la prânz, în plină stradă şi în plin soare. Ok, ce să facem? Ne-am dus la Pipera unde am dat de o coadă şi mai mare dar măcar mai multe ghişee şi nu stăteam în caniculă. În total, "distracţia" a durat vreo 3 ore. Lejer, aţi spune 🙂 Mda, mă uitam la părinţi cu bebeluşi de câteva luni stând la coadă şi mă întrebam de unde le-a venit autorităţilor ideea asta cu paşaport separat pentru copil şi de ce nu se găseşte o soluţie mai bună. Oh, well....am depăşit momentul.

Cu 3 zile înainte de plecare, vineri după-amiaza, am avut o surpriză de la agenţia de turism. Am primit un mail prin care eram întrebată dacă sunt de acord să ni se facă un upgrade la cazare: de la 3* la un hotel de 5* într-o altă staţiune, dar tot pe insulă. Mi-a căzut falca şi, la sfatul unei colege mai pragmatice, am întrebat de ce. Mi s-a răspuns că s-a eliberat o cameră în ultimul moment şi, pentru a nu pierde garanţia pe care au dat-o acolo, trebuie să ocupe locul. Aşa că am zis DA 🙂

Capitolul 2. Plecarea

După câteva tonuri ridicate, în ajunul plecării, cu soţul care susţinea că am pus prea multe haine în bagajul meu şi al Lidiei şi e prea greu (din cele 20 de kg, s-a dovedit că avea doar aprox 12...), ne-am pregătit psihic pentru ne trezi la 4:30 dimineaţa, am "echipat-o" pe Lidia cu nişte pastiluţe homeopate împotriva răului de mişcare (care se iau începând cu cel puţin 15 de ore înainte de călătorie, pentru a avea efect), just in case şi ne-am culcat. Trezirea ei a fost foarte grea, coada din aeroport, o amintire nu prea drăguţă, dar am trecut şi peste asta. Primul ei zbor cu avionul a fost foarte ok, i-a plăcut. Doar la coborâre s-a plâns de dureri de urechi (în avion, copiii mai mici decât ea plângeau) şi i-am dat să mestece un pic de gumă, urmărind mereu să o aibă în continuare în gură. Am aterizat, am aplaudat pilotul şi ne-am aşezat confortabil în autobuzul care ne ducea la hotel. Nu înainte de a avea surpriza plăcută de a-mi vedea o fostă colegă de facultate, cu bebe în burtică, alături de soţul ei. Urmau să se cazeze în aceeaşi staţiune, yeeei 🙂

Capitolul 3. Cum a fost  în Zakynthos

Cazarea

Hotelul s-a dovedit a fi cam de 4* + din punctul meu de vedere (la mare, unde e nisip nici nu poţi avea parte de super-lux), foarte curat (la fel şi staţiunea), oamenii plini de zâmbete la tot pasul, parchet în cameră, aer condiţionat doar când închideai uşile de la balcon (noi n-am ştiut detaliul ăsta şi am crezut că e stricat :D, dar nefiind amatori de AC, nu ne-am stresat prea tare). Piscina a fost o mare bucurie pentru Lidia, care anul trecut avea o frică de apă de te rugai de ea în lacrimi şi nu voia să intre. Aşa că bălăceala a atins cote maxime 🙂

Mâncarea

Masa de diminineaţă şi de seară, bufet suedez. Sinceră să fiu, puteţi să ziceţi că sunt fiţoasă, dar mâncarea grecească nu m-a dat pe spate. Marea dezamăgire: supele. Eu am obişnuit-o pe Lidia cu supă zilnic, acolo a trebuit să renunţăm la obiceiul ăsta pentru că supele lor au un gust incredibil de asemănător cu supele noastre la plic, deci mai mult ca sigur, aşa şi erau. Am mâncat de vreo 2 ori, apoi am renunţat şi m-am hrănit cu gândul la o ciorbiţă românească :)) . Souflaki (frigărui) au fost bune, gyros avea carnea cam grasă, tzatziki şi salata de vinete gustoase, roşiile şi castraveţii se aseamănă cu cele din supermarket de la noi, brânza lor feta bună dar cam sărată. Măslinele, o daaa, kalamata ne plac sub orice formă. Fructe (pepene în special), salate de fructe am mâncat la greu. Soţul meu a fost încântat de felul în care gătesc ei carnea de miel. Lidia s-a delectat cu pizza (oriunde merge, trebuie să bifeze, măcar o dată, pizza...după ea, ar fi zilnic 🙂 ) Mousaka nu am apucat să mănânc, am auzit că e bună. Nici cu fructele de mare nu m-am destrăbălat, decât într-o seară, cu scoici, după care Lidiei i-a fost rău toată noaptea. Cred că se adunaseră mai multe peste ficatul ei, mai ales oboseala şi soarele puternic. În concluzie, o mâncare destul de grea, dacă mă întrebaţi pe mine. După 8 zile acolo, mi-era dor de păpica de acasă.

Cum ne-am simţit

Una peste alta, entuziasmaţi 🙂 Cu o umbră de tristeţe pentru serviciile România (mai ales că eu am studiat turismul la facultate), pot să spun că grecii ne dau clasă. Big time! A meritat din plin şi nu regret nicio clipă eforturile financiare pe care le-am făcut. Grecii sunt relaxaţi, senini, veseli, mereu în căutare de clienţi (uneori au un stil puţin pushy dar nu ne-au deranjat) şi de a-şi satisface clienţii.

Ce medicamente am folosit

Nimic notabil, pastile homeopate pentru a preîntâmpina răul de avion (i-am dat doar la plecare, la întoarcere, deşi au fost turbulenţe, Lidia a dormit), nişte probiotice şi ceva de burtică după noaptea în care a "dat la boboci", o cremă pentru calmarea bubiţelor (erau ceva ţânţari pe acolo şi cred că a avut şi o urticarie) iar pentru mine, o cremă pentru pielea iritată de soare (deh, n-am fost prea cuminte 🙂 ). Mai aveam cu mine antitermice, plasturi, clasicele Baneocin şi Betadine, apă termală, un homeopat în caz de răceală şi pentru mine nişte pastile pentru ameliorarea durerilor de cap (am folosit doar la întoarcere, după zborul cu turbulenţe).

Ce am vizitat

În Laganas, staţiunea în care am fost cazaţi, plaja cu cuiburi de ţestoase e un obiectiv turistic (ele sunt marcate dar nu se pot vedea pentru că ouăle sunt acoperite de nisip, specia de ţestoase Carreta Carreta fiind una protejată) şi insuliţa Cameo, unde ajungi traversând un pod pitoresc.

Din Laganas, se pot face excursii cu vaporul sau şalupa la Keri Islands, unde cei de acolo promit că vei vedea ţestoase înotând. Noi nu am fost pentru că am plătit o croazieră cu vaporul "de piraţi", organizată de agenţie, cu plecare din portul Zante (localitatea Zakynthos).

În afară de valurile mari care bălăngăneau totul de am fost aproape de un atac de panică şi curenţii marini buclucaşi care m-au făcut să mă "împrietenesc" mai îndeaproape decât mi-aş fi dorit cu WC-ul de pe vapor, excursia a fost minunată. Am văzut Blue Caves (nişte grote formate, probabil, prin eroziunea mării albastre în stâncă), epava corabiei de piraţi de pe plaja Navagio şi am intrat puţin în apa cu miros de sulf la ultima oprire pentru bălăceală pe care a facut-o vaporul.

A fost prima mea intrare într-o apă căreia nu-i simţeam fundul cu picioarele. Aveam şi eu şi Lidia veste de salvare pe noi dar m-am panicat niţel când mi-am dat seama că eu chiar trebuie să înot, şi doar cu o mână (cu cealaltă ţineam copilul) ca să nu mă îndepărtez de scara lansată în apă de mateloţi (eu nu prea ştiu să înot, pluta o fac bine însă 🙂 ). A fost o bălăceală scurtă dar intensă 🙂 Tot pe vas, "piraţii" au încins un Sirtaki (dansul lor tradiţional).

În Zante, capitala Zakynthos, am vizitat Biserica Agios Dionysos (sfântul Dionisie e protectorul insulei) şi am urcat toţi 3 dealul Bohali, pe un soare dogoritor, până la ruinele Castelului Veneţian, o alegere pe care ne felicităm că am făcut-o pentru că de sus, dintre creneluri, se întinde în faţa ochilor un peisaj absolut superb, în care apa de un albastru intens se îmbrăţişează cu golful şi cu cerul.

În rest, distracţia soţului meu şi a Lidiei au fost speciile variate de şopârliţe, broscuţe şi gândacei, pe care le-au explorat în jurul hotelului, pe noapte şi pe zi. Plus jucăriile ţestoase, de care ne loveam la tot pasul, prin magazinele de suveniruri şi care au fost prilej de ceva supărări (pentru că nu puteam să-i cumpărăm tot ce voia ea). Distracţia mea a fost o seară grecească la o tavernă de pe plajă, lângă hotel, cu cocktail, Sirtaki (am învăţat şi eu, în sfârşit, paşii), artificii şi voie bună.

Acum înţeleg de ce grecii trăiesc doar din turism, asta e viaţa lor. Fără turişti, insula Zakynthos cea aridă, nu ar avea niciun farmec.

Pozele sunt toate din arhiva noastră personală, majoritatea făcute de soţul meu, cu măiestria-i caracteristică 🙂