Prin ferestrele lungi de conac din secolul XIX intră lumina albă a unui mijloc de ianuarie geros. Miroase a cafea, pateuri şi prăjituri. Din când în când, cineva mai muşcă din câte un măr verde, suculent. Frigul de afară nu se simte în sala primitoare, suntem vreo 40 de suflete cu interese comune: maternitatea şi scrisul. Fiecare specială în felul ei, cu temperamente diferite şi păreri pertinente, dovadă fiind pasiunea din timpul dezbaterii lansate spre sfârşitul evenimentului, la care, cu mare părere de rău, nu am reuşit să fiu prezentă până la sfârşit (se anunţau nişte subiecte foarte utile pentru blogging).
În faţa noastră, dar deopotrivă alături de noi, au fost Liviana Tane de la the Nest şi Ana Nicolescu, într-o întâlnire organizată de Ana împreună cu Lavinia Pavel (o parte din echipa Parenting PR), eveniment fotografiat impresionant de către Cristina Nichituş Roncea. Adică Digital Parents Talks, ediţia a III-a. Cu o sensibilitate aparte dar totodată puternice şi hotărâte, Liviana şi Ana ne-au transmis, cât le-a permis timpul care curgea ca un sirop de ciocolată, din experienţa lor vastă în jurnalism, storytelling şi scriere creativă.
Le ascultam gândindu-mă că eu sunt un mare dilentant, atât de departe de lumea asta în care oamenii au studiat ani întregi pentru a scrie. Dar cu ochii sufletului rezonam cu faptul că şi ele, ca şi mine, scriu cel mai cu spor atunci când simt nevoia să se descarce, să verse din preaplinul labirintului minţii şi al emoţiilor de zi cu zi. Şi asta m-a mai liniştit. Nu eram chiar în plus acolo. Văzând sfaturile Livianei mi-am amintit de training-ul de jurnalism narativ susţinut de Oana Sandu de la Decât o revistă, pe care l-am îndrăgit şi am regretat că nu a durat mai mult.
Din ceea ce a spus Liv, cel mai mult m-au atins următoarele idei:
- Învaţă cât mai multe despre subiectul în cauză, fără să ţinteşti să devii expert mondial
- Scrie aşa cum ai povesti unui prieten
- Lasă semne de-a lungul poveştii, nu-ţi epuiza resursele dintr-o dată. Răspândeşte-le în poveste şi lasă cititorului bucuria să le descopere
- Alege cuvintele şi paragrafele mai scurte în favoarea structurilor complexe
- Sapă după informaţii concrete şi specifice
- Când eşti tentat să apelezi la clişee, caută imagini originale
- Străduieşte-te să ai o voce, citeşte povestea cu voce tare
- Scrie finaluri ca să închizi povestea
- Rescrie. Redu gerunziile, taie bucăţile irelevante
La Ana mi-a plăcut relatarea despre începuturile ei în jurnalism (are un mod tare simpatic de a face haz despre felul ei de a fi, cuminte dar curioasă şi deschisă la provocări). Mi-au atras atenţia exemplele de texte de pe blog-ul ei, un fel de then & now, din care se înţelegea concret diferenţa dintre stilul jurnalistic şi scrierea creativă, cu impact emoţional extrem de mare. Tot ea a demarat o dezbatere pe teme de mare actualitate în lumea bloggerilor (plagiatul, publicarea imaginilor cu copiii din dotare, advertorialele şi tarifele, etc.) Din păcate, am ratat ultima parte pentru că a trebuit să ajung acasă dar trag nădejde că voi afla concluziile de undeva 🙂
Îmi plac profesioniştii şi, din întâlnirile de genul ăsta îmi dau seama, admirativ, cât de mult muncesc oamenii care chiar fac blogging for a living. Aşa cum spuneam şi aici, părinţii care scriu pe blog-uri, de cele mai multe ori fac o treabă serioasă şi documentată. Lucrurile în domeniu devin din ce în ce mai complexe, pentru ca textele să fie de calitate şi utile pentru cititori. Toţi avem ceva de spus, suntem noi înşine poveşti, dar pentru a le transmite mai departe, prin scris, e nevoie ca cei care fac asta să-şi asume o răspundere faţă de cei care primesc informaţiile. E necesar să lucreze mult, să investigheze, să citească şi ei la rândul lor, să nu se considere atotştiutori şi, nu în ultimul rând, să-şi păstreze spiritul liber şi autentic.
