Când eşti mic, ai senzaţia că luna şi stelele sunt atât de aproape încât, dacă vei arunca o sfoară, cu puţin efort te vei putea căţăra până la ele. Nu ai noţiunea sutelor de mii, a milioanelor de kilometri care ne despart de planetele din sistemul nostru solar. Nu ştii ce e gravitaţia şi ce înseamnă lipsa ei (de altfel, nici noi adulţii nu înţelegem toate detaliile astronomiei). Când eşti copil, simţi doar că ai multă energie, atât de multă încât ai fi în stare să urci pe un vrej de fasole până la cer şi îţi imaginezi cât de captivant poate fi acolo unde, cu ochii minţii, descoperi o nouă lume.
În Bucureşti, într-o zonă uşor accesibilă cu metroul (informaţie utilă pentru noi, adulţii, care mereu ne îngrozim de traficul capitalei 🙂 ), nişte vizionari (Alexandru Codreanu, fost căţărător de performanţă şi Sabina Lefter, specialist în educaţie non-formală), au "construit" NoGravity, locul perfect pentru escaladă şi aventură indoor, destinat exclusiv copiilor. Un spaţiu unde planetele sunt uşor de atins iar copiii devin pe loc exploratori spaţiali de elită, fiind instruiţi temeinic de o echipă tare simpatică. La sfârşitul aventurii la înălţime, o tiroliană îi aduce înapoi în nava spaţială, prin poarta stelară.
Vârsta minimă recomandată e de 4 ani iar cea maximă, 12 ani. Chiar aşa e, pentru că Lidia mea, la cei aproape 4 ani, nu a avut curajul să se caţere, deci noi mai aşteptăm un pic. După ce a fost îmbrăcată cu toate chingile de protecţie, s-a uitat temătoare la traseu şi s-a întors 🙂 Apoi a ţopăit pe salteaua din zona zidului de escaladă şi zicea că e pe trambulină. Restul copiilor mai mari însă, s-au distrat pe cinste.
Doar 5 minute a stat cu echipamentul pe ea 🙂
La evenimentul de lansare de sâmbăta trecută ne-a vorbit Alina Ciocodan, psiholog Smartbox Family, chiar despre curajul de a încerca lucruri noi şi despre cum să gestionăm emoţiile copiilor care nu au forţa să facă din start un pas care pentru noi poate părea neînsemnat dar pentru ei este o barieră greu de trecut. Secretul este să avem răbdare, să nu îi obligăm să facă ceva de care le e frică (pe măsură ce explica, eu mă gândeam şi regretam, cum am dus-o pe Lidia în braţe, aproape de valurile mării deşi ea nu voia, sperând că asta o să o scape de frica de a intra în apă...nu a fost aşa, de fapt mai rău, a căpătat o teamă atunci când o ridicăm brusc în braţe)
Când am ajuns acasă, am descoperit, în punguţă, că Tupperware ne-a îmbogăţit colecţia de recipiente din plastic special, cu nişte caserole care ne sunt foarte utile pentru pacheţelul de la grădiniţă şi de la serviciu
