Ioana şi regatul său urban

Photo credit: Mircea Popa

Blogul Ioanei l-am descoperit acum ceva vreme, într-o perioadă în care încercam să mă acomodez cu rolul de mamă şi cu ideea că mogâldeaţa depindea de mine non-stop. Cea mai bună (nu neapărat şi cea mai sănătoasă) soluţie pe care am găsit-o pentru a sta lipită de ea a fost smartphone-ul. Desigur, cu un wifi instalat în casă. Şi uite aşa m-a apucat frenezia navigatului pe net, când am dat şi peste “Prinţesa Urbană”, care m-a cucerit din start cu (auto)ironia sa extraordinar de savuroasă. Ioana spune lucrurilor pe nume dar în aşa fel încât nu cred că m-aş putea supăra pe ea nici dacă ar direcţiona vreodată către mine “ceva de dulce”. Pentru că e extrem de simpatic tot ce scrie ea şi uşor de citit, indiferent dacă textul e scurt sau niţel mai lung. Nu te plictiseşti, that’s the idea 🙂 Cred că majoritatea mămicilor o cunoaştem prin prisma poveştilor despre micuţa şi blonda ei Sofia, care pornesc de la întâmplări banale (ar spune unii) dar relatate cu un talent scriitoricesc aparte.

Şi acum, lăsând la o parte comentariile literare de clasa a 8-a, o citez pe Ioana, căreia îi mulţumesc că şi-a strecurat în programul încărcat un pic de timp să-mi răspundă la întrebări.

“M-am angajat prima oară la 19 ani, eram studentă în anul II la Facultatea de Jurnalism. Trebuia să caut ştiri pe stradă pentru o agenţie de presă care nu m-a plătit nici acum, 14 ani mai tîrziu, pentru cele patru luni de alergat pe străzile Capitalei. Apoi am lucrat în televiziune la departamentul de Ştiri, am abandonat însă jobul pentru că nu-mi lăsa deloc timp de facultate. În anul 3 m-am angajat la departamentul de PR al ziarului Ziua. De-acolo am plecat direct în agenţie pe post de copywriter. Au urmat cîteva joburi în zona creativă, iar din 2007 am descoperit Internetul. M-am specializat pe web copywriting şi web project management, am început să scriu pe blogul personal. După un intermezzo de doi ani în presa scrisă (ca redactor şef al unei reviste de timp liber), am revenit în online. Acum sînt Online Content Manager pentru un brand fain de îngheţată, scriu la cîteva reviste şi dezvolt în continuare blogul, care între timp a crescut într-o comunitate mare şi foarte vie.”

Fac o pauză de citate pentru a-mi aminti o campanie foarte drăguţă a Prinţesei Urbane (care, recunosc, m-a făcut să îi dau follow pe Facebook), în care dona diverse obiecte care nu-i mai trebuie (da, o bucată de inspiraţie pentru giveaway-ul colectiv pe care l-am organizat). Ţin minte că erau nişte lucruri foarte chic la care tânjeam dar n-am avut norocul să fiu trasă la sorţi 🙂

Am întrebat-o ce îii place în ceea ce face. Şi m-am regăsit în nevoia ei de a socializa. “Depind de interacţiunea cu cei din jur. Cu cît sînt ei mai mulţi şi mai diferiţi, cu atît mai dătătoare de putere sînt interacţiunile mele cu ei. Blogul e pentru mine ca o familie. E locul în care-mi strig bucuriile şi îndoielile, e gaşca mea de prieteni cu care petrec cînd e cazul sau plîng cînd e cazul. Sigur că vorbim despre o falsă securitate, internetul e piscină uriaşă, înoată o mulţime de specii periculoase de peşti aici, dar tocmai asta mă atrage.”

Şi ştiu că de curând a avut mari probleme cu blogul. Dar a revenit în forţă, ca o perseverentă ce este 🙂

Despre copilul ei, cele mai frumoase gânduri: „Sofia are 1 an şi jumătate. Nu trece minut să nu mă minunez de cît e de grozavă blonda mea!”

Petrec mult timp cu ea, învăţ de la ea, rîd cu ea, o strîng în braţe pînă i se bulbucă ochii. Ne jucăm necontenit, alergăm, dansăm. Mă gîndesc la ea zi şi noapte, orice fac. Mă face fericită.

Iar, legat de maternitate şi relaţia cu cei din jur în privinţa asta, sugestia ei este cu tâlc, aşa cum ne-a obişnuit:

Mamele ar trebui să ignore sfaturile altora. 🙂 Să-şi privească tot timpul copiii, care le spun tot ce trebuie să ştie. Să aibă încredere în puii lor, care înţeleg, simt, iartă. Să se iubească şi pe ele necondiţionat, aşa cum îşi iubesc copiii.