Când am primit invitaţia de la draga de Luminiţa (http://tusibebe.wordpress.com/) de a participa la un eveniment caritabil pentru ajutorarea bătrânilor din Complexul Social „Floare Roşie” din sectorul 6 am zis pe loc DA! În seara aceea, m-am imaginat în faţa lor, mi-am amintit de bunicul meu care a murit cu o lună în urmă şi de lacrimile care mi se înnoadă în gât de fiecare dată când văd un bătrân. Şi mi-am dat seama că, oricât aş vrea, nu pot să fiu acolo pe data de 30 noiembrie. Dar vreau să ajut ducând vestea mai departe despre un proiect strict caritabil, o iniţativă frumoasă care îşi propune să strângă fonduri pentru un cămin de stat, un loc unde îşi trăiesc ultimile zile, săptămâni sau luni din viaţă nişte oameni care ar fi putut (sau chiar sunt) bunicii unor copii.
Acum, când scriu, plâng în hohote. Aşa s-a nimerit, să public asta cu o seară înainte de parastasul de 40 de zile al bunicului meu...Mereu m-a impresionat privirea pierdută a bătrânilor, ochii lor care privesc în gol cu o tristeţe sfâşietoare, mâinile lor care ar fi putut mângâia încă mulţi obrăjori năzdrăvani, buzele lor întoarse spre interior care ar avea atât de multe de spus dar vorbele parcă nu mai au nicio noimă pentru cei din jur pentru că povestesc cu entuziasm ce au făcut acum 50 de ani dar nu-şi mai amintesc numele nepoatei care a venit să îi viziteze.
Această postare nu e despre copii. E despre cei care se bucură ca nişte copii de un zâmbet, un pateu cu brânză, de un ecler cu ciocolată, de o îmbrăţişare, de o poză cu strănepoţii. Ei nu mai sunt tineri demult şi ştiu asta, poţi vedea pe feţele lor regretul de a nu mai putea să facă ce făceau pe vremuri, de a nu mai avea timp.
În cadrul evenimentului de pe 30 noiembrie, Luminiţa împreună cu o gaşcă de bloggeri vor găti şi vor lua prânzul cu bătrânii, alături de Fundaţia Comunitară Bucureşti, Taste Learners (prin Viorel Copolovici) şi trupa de teatru Improvisneyland.
Campanie umanitară sprijinită în exclusivitate de Lidl Romania.
PS: vă rog donaţi şi daţi mai departe rugamintea. Şi daţi-le un telefon bunicilor voştri pe care îi mai aveţi încă lângă voi. Se vor bucura ca nişte copii.
