Atunci când nu ni se urcă în cap, la propriu (cu cele 15 kg ale ei, e distractiv 🙂 ) sau când nu răstoarnă cutii şi saci cu tot felul de chestii adunate de peste tot, printre jocurile preferate ale Lidiei din perioada asta şi iniţiate de ea, se numără: "de-a magazinul", fuga prin casă şi "de-a căţelul". În timpul primului, ea ne întreabă ce lucruri vrem să cumpărăm (sugerate tot de ea), ne spune preţurile şi menţionează, tot ea, că sunt prea scumpe (deh, oare de unde ştie expresia? 🙂 ). Despre fuga de un "monstru feroce" (interpretat magistral de tati), când se lasă cu descărcări de energie şi chicoteli multe, sigur nu e nevoie să vă dau detalii. Joaca de-a căţelul îi permite ei să se alinte, având în vedere că iubeşte animalele dar îi şi place atenţia pe care i-o acordăm. Latră, merge în patru labe, mănâncă din castron direct cu gura şi le spune "stăpânilor" când să o plimbe "în lesă". Un control tot trebuie să deţină totuşi 😀
Eu, nefiind de fel o persoană cu energie fizică mare, prefer cărticele cu activităţi, jocurile statice gen puzzle, magneţi cu forme geometrice, poveşti, abţibilduri etc. Ca să îmbin activităţile educative cu atracţia pentru tehnologie, în momentele alocate calculatorului şi tehnologiei (nu că am avea un program fix pentru asta dar încerc să le limitez), am încercat împreună 2 jocuri PitiClic. Unul la Marea Neagră (dacă nu vă vine să plângeţi de dor de mare) şi unul cu dinozauri, Misterele lui DinoClic. O să vă povestesc un pic despre cel din urmă care mi s-a părut relativ mai adecvat nivelului ei de înţelegere şi mai interesant (probabil pentru că staţiunile de la Marea Neagră nu mi se mai par misterioase :)) ). Am descărcat de pe site kit-ul de instalare şi am introdus seria licenţei, apoi am instalat pe calculator jocul. Toată treaba asta mi se pare uşor întoarcere în trecut, având în vedere că mai totul e online acum dar merge destul de repede şi avantajul e că nu trebuie să fii conectat la internet când îl foloseşti (asta dacă nu aveţi/vreţi wifi). O voce niţel cam stridentă dar simpatică ne întâmpină din start şi ne poartă prin meniul jocului, care conţine activităţi de tot felul. Toate cerinţele sunt audio, nu este necesar ca micuţii să ştie să citească dar la majoritatea este nevoie de un adult sau un copil mai mare deoarece există un timp limită de rezolvare. Sarcinile sunt, de la foarte simple, până la unele mai complicate, cel puţin pentru vârsta de 3 ani şi 9 luni a fiică-mii (util: există şi buton pentru a reasculta cerinţele, am observat că a mea nu înţelege de la început o frază mai lungă). Am construit o undiţă, am sortat numere, am identificat modele (pattern-uri), am ascultat informaţii de tipul Ştiaţi că, structurate şi puse frumos laolaltă. Ce mi-a mai plăcut e că jocurile PitiClic amintesc şi despre reponsabilitatea faţă de mediul înconjurător. Există şi joculeţe, ca în imaginea de mai jos, care sunt clar pentru copii mai mari, de altfel intervalul de vârstă este de 3-7 ani, unul cam larg pentru a fi cuprins într-un singur joc, din punctul meu de vedere. Mai ales că peste 4 ani nu cred că se va întoarce la el pentru a rezolva sarcinile pe care nu le-a înţeles acum 🙂 Dezavantajul e că, dacă aţi jucat tot jocul de 2-3 ori, deja îl reţine aşa că va trebui luat altul.
Aşa că, dacă sunteţi în pană de idei, jocurile PitiClic sunt o variantă de reţinut.
Surse foto: http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-images-rain-means-no-play-outside-image9547939 şi http://www.piticlic.ro/ro/piticlic/piticlic/piticlic-si-dinozaurii-isteti