„Dacă nu suntem pregătiţi să greşim, nu vom veni niciodată cu ceva original”

[vimeo http://www.vimeo.com/45025752 w=400&h=300]

Sunt la momentul în care caut idei, soluţii forme îmbunătăţite de învăţământ pentru fetiţa mea. În curând (un an şi ceva) va intra în sistemul de învăţământ despre care cu toţii ştim cât de multe lacune are. Filmuleţe ca cel de mai sus sunt o oază, a breath of fresh air… „Mulţi oameni foarte talentaţi, străluciţi, creativi cred că nu sunt aşa pentru că lucrul la care erau buni la şcoală nu era apreciat şi era chiar stigmatizat”. E o afirmaţie grea, mult prea grea pentru mediul în care trăim, mediul care ne conduce viaţa în loc să ne-o conducem noi aşa cum dorim. Câţi dintre noi nu au trecut prin faza „nu-mi place ce fac la şcoală”, „nu mai ţin minte nimic din ce am învăţat” şi alte câte propoziţii de genul? Deoarece sistemul nu ne provoacă să ne autodepăşim în ceea ce suntem mai buni ci doar să ne cultivăm răbdarea de a mai trece de o zi (cu intimidări e genul „ieşi la tablă” sau cu teze stufoase), o lună, un an, un ciclu de învăţământ şi a ajunge să facem ceea ce ne place cu adevărat (nemaifiind constrânşi de teme şi curricule)….sau nu. Pentru că după 12, 16, 18 ani de învăţământ parcă nu-ţi mai vine să-ţi urmezi visele, ci să dai din coate ca să câştigi nişte bani, lucrând într-un domeniu care nu te pasionează neapărat dar…pentru asta şi fost pregătit, nu? Ce ai putea să faci altceva? În condiţiile în care ţie pe la 5 ani îţi plăcea să dansezi. Dar….n-a fost să fie. Părinţii, profesorii, toţi au zis: „învaţă o meserie de viitor, nu poţi trăi din dans”. Am dat un exemplu, nu e cazul meu, eu am 2 mâini şi 2 picioare stângi şi nu am veleităţi artistice :D. Eu măcar mi-am găsit pasiunea şi ai mei nu m-au „obligat” să merg pe un anume drum. Dar ce bine mi-ar fi fost să am libertatea de a alege din materii, să pot aprofunda doar subiectele de real interes pentru mine. Mă uit în urmă la câţi ani au trecut pe lângă mine fără ca măcar să ţin minte de când până când a domnit Stefan cel Mare sau să înţeleg de ce e asta atât de important. Da, cultura generală e esenţială, e ok să ştii în general cine a fost şi cam ce a făcut pentru poporul român. Dar „tona” de date de reţinut la materia istorie m-a ajutat la ceva? Poeziile învăţate pe de rost fără nici un sens şi uitate apoi m-au făcut mai deşteaptă? Metoda e cea care lipseşte cu desăvârşire, dorinţa profesorilor de a face o schimbare, statul care nu învesteşte în aşa ceva. Şi aşa dăm întruna vina pe toţi şi toate. Dar părinţii? Ei unde greşesc? Eeei, aici e o dezbatere luungă… 😉 Va las să savuraţi filmuleţul.