De obicei, povestesc lucrurile în ordine cronologică dar azi o să o iau de la coadă la cap pentru că întâlnirea cu ele mi-a rămas imprimată în minte, aşa cum culorile se întipăresc pe hârtia fotografică, dându-i un sens. Uneori îmi plac atât de mult oamenii încât mă las purtată de un val plăcut şi cald chiar şi multă vreme după ce s-a încheiat întâlnirea. Îmi place să ascult, ador să discut cu persoane care au sufletul animat de pasiunile lor, care iubesc să se implice în diverse acţiuni cu rezultat frumos, persoane care au încă vie candoarea copilăriei, adânc împământenită în atitudine.
Aşa m-am simţit în întâlnirea cu ele, adică două dintre cele 3 prietene pasionate de fotografie care fac parte din povestea Seeds Memories: Isolda şi Cristina (cea de-a treia, Carmen, era plecată într-o excursie inedită cu motocicleta). Proiectele lor sunt pline de suflet iar faptul că am primit poze tipărite, într-o cutiuţă de carton şi înăuntru era scris frumos, de mână, numele fetiţei mele, m-a impresionat. Ne-am aşezat la o masă la Hanul lui Manuc (acolo am stabilit eu locul întâlnirii, fiind aproape de serviciu, fără să-mi dau seama dinainte cât de potrivit va fi cu starea care ne-a învăluit) şi, sorbind din limonadă, am încercat să aflu cât mai multe despre concept. Doar că întrebările directe nu aveau să-mi ofere prea multe răspunsuri, interlocutoarele mele fiind mult mai profunde, aşa că am legat o discuţie despre un buchet colorat de subiecte, de la educaţia copiilor noştri (şi ele sunt mame, Isolda are două gemene superbe iar Cristina un băieţel), pedagogia Waldorf şi cea clasică, până la ce se întâmplă în corporaţii şi în lume, în general.
Se spune că doar prezentul contează. Sau că trebuie să priveşti mereu înainte. Mulţi se caută în trecut. Noi credem că timpul, în orice moment l-ai prinde, este bun cu noi dacă ştim cum să îl imbrăţisăm. http://www.seedsmemories.com/seeds-memories
Totul a pornit de la o şedinţă foto pe care au organizat-o Seeds Memories la terasa Acuarela (unde nu mai fusesem şi care chiar m-a încântat). Copiii s-au jucat în libertate totală, cu câteva materiale puse la dispoziţie (scoici, pensule, acuarele, plastelină, soluţie pentru făcut baloane de săpun mici şi imense 🙂 ). În acest timp, Isolda, Cristina şi Carmen i-au pozat pe copii, încercând să surprindă cât mai autentic emoţiile lor. Luând retroactiv cursul acţiunilor, uitându-mă la poze, citindu-le blog-ul şi discutând cu ele, am înţeles de ce au preferat joaca nestingherită în loc de includerea, în program, a unui animator care ar fi monopolizat distracţia. Astfel, au imortalizat energia reală de la faţa locului. Aşa cum un jurnalist narativ ar transpune în cuvinte. Fără floricele, fără să ascundă adevărul sau să umbrească evidentul. Mai jos, colajul cu Lidia, în care se poate observa că nu au extras doar pozele în care copilul se distra copios, ci expresivitatea ei naturală.
In urmă cu câţiva ani, am început să fac arborele genealogic al familiei (unul din proiectele foto personale, de suflet şi pe termen lung la care înca lucrez). Am căutat în tot felul de cutii şi cufere, am dat peste poze de familie, vechi, am aflat poveşti fantastice despre oamenii din familia mea. Am descoperit întâmplări şi istorii incredibile. O astfel de călătorie te ajută să faci tot felul de conexiuni, să afli de unde ai anumite trăsături, să te înţelegi mai bine pe tine. Fără fotografiile tipărite nu aş fi putut să aflu atât de multe despre propriile rădăcini. http://www.seedsmemories.com/blog/2015/7/5-motive-pentru-care-e-bine-sa-ti-tiparesti-fotografiile
Un proiect al lor care mi s-a părut deosebit, Eu cu mine, împleteşte imagini cu gânduri, artă şi emoţie. În altă ordine de idei, mi-au spus că vor să ofere fotografii-amintiri şi copiilor din familii cu posibilităţi financiare reduse, ceea ce mi se pare foarte frumos.
Amintirile sunt sâmburi de viaţă din care creştem. Din ele se ridică arbori de familie incărcaţi cu poveşti care ne ajută să ne cunoaştem şi să ne înţelegem. Să aflăm ce ne leagă sau ce ne dezleagă. Pe noi de noi, cei cu care împărţim o viaţă intreagă, sau pe noi de ceilalţi, cei alături de care trăim zile, luni, ani. http://www.seedsmemories.com/seeds-memories
Mulţi oameni fac poze, o parte sunt şi foarte talentaţi. Fotografii profesionişti îşi transpun o parte din suflet în rezultatul muncii lor. Impresia mea era că fotografii sunt, într-o mare măsură, obiectivi dar acum m-am convins că nu e aşa, pentru că detaliile surprinse, felul în care cade lumina, pozele alese din multitudinea de poziţii captate de aparat, totul reflectă şi sentimentele celui din spatele obiectivului, nu doar imaginea imortalizată. Iar sensibilitatea echipei de la Seeds Memories mă face să aştept cu o curiozitate şi o nerăbdare de copil următorul lor proiect în care să le văd în acţiune.
Pentru că vrem să lăsăm ceva frumos şi valoros în urmă. Să fim una din schimbarile acelea despre care vorbesc mulţi. Credem că fotografia are puterea de a schimba oameni şi uneori chiar vieţi. Da, suntem visători. E ceea ce ne dă putere să mergem mai departe. Dacă reuşim să generăm o schimbare în oameni, noi suntem fericiţi. http://www.seedsmemories.com/blog/2015/7/5-motive-pentru-care-e-bine-sa-ti-tiparesti-fotografiile