Puteţi să vă imaginaţi cum arată un nou-născut de 490 de grame şi 27 de centimetri? Povestea, printre altele la fel de impresionante, am citit-o aici: http://www.despreprematuri.ro/timy-minunea-mea-de-doar-490-de-grame/
Întotdeauna m-a frapat cât de mici sunt prematurii dar ce forţă interioară au. Eu nu am trecut printr-o astfel de situaţie în care, sincer, nu ştiu cum aş reacţiona, dar am o colegă care a născut cu 2 luni înainte de termen. Băieţelul ei e un pui luptător. Nici nu-mi imaginez cât de greu i-a fost în primele 5-6 săptămâni, până a fost sigură că cel mic e stabilizat şi va trăi. Ştiu cât de important a fost pentru el laptele matern şi starea psihică a celei ce i-a dat viaţă. Când ea s-a liniştit şi s-a mobilizat de dragul lui, el a început să ia în greutate. Incredibilă conexiune!
E foarte interesant cum e măsurată evoluţia prematurilor. Ei trebuie permanent să recupereze, să "vină din urmă". Poate de aceea majoritatea sunt mai ageri, mai deosebiţi de ceilalţi, rareori mai lenţi. Am întâlnit persoane născute înainte de vreme şi mi s-au părut speciale în adevăratul sens al cuvântului, cu mintea şi spiritul mai limpezi, mai ancorate în realitate, mai dornice de a realiza ceva concret decât cei născuţi la termen.
Cred că, pentru o familie care a primit în dar un astfel de mic porţelan, esenţială e informarea. Despre cum se îngrijeşte un prematur, despre cazuri care au reuşit. Astfel, liniştea psihică s-ar instala mai uşor şi bebeluşul s-ar conecta mai uşor la părinţii lui şi la lumea în care se zbate să rămână. Un site bine documentat, o comunitate care adună informaţii şi poveşti ale unor vieţi începute cu mari emoţii şi tumult interior dar fericite, organizează o campanie de conştientizare în secţiile de prematuri din maternităţi. Eu susţin cu drag campania şi vă rog să mă ajutaţi în a o distribui: http://www.despreprematuri.ro/2014/11/03/sustine-si-tu-ziua-internationala-a-prematuritatii/
