Tu de ce citeşti articole de pe bloguri?

Chiar aşa! Tu, cel sau cea care citeşti rândurile astea, de ce deschizi şi parcurgi până la capăt un articol de blog? Mă refer la orice blog, nu doar al meu. Dacă ai răbdare până la finalul postării, mai e o întrebare interesantă 🙂

La întâlnirile bloggerilor, aspiranţi, începători şi avansaţi, se discută frecvent despre cifre, trafic, motivaţii de a scrie, tehnici pentru inspiraţie, timp alocat, bani investiţi (şi câştigaţi, dacă e cazul). Mai rar însă despre cititorii blogurilor. Da, sunt menţionaţi şi ei în dezbateri atunci când e vorba despre cum să ne apărăm de bullying-ul cibernetic.

Diferenţa dintre un redactor şi un blogger ar trebui să fie, în opinia mea, că bloggerul e de acolo, dintre cei cărora li se adresează.

Degeaba aş scrie eu, de exemplu, despre produse de machiaj de primă clasă dacă eu abia mă pricep să mă dau cu rimel. Da, am abordat şi teme de styling, doar mă machiez şi eu de Revelion (încerc mai des de atât, e un deziderat de-al meu :)) ). Dar nu am trecut de genunchiul broaştei ca nivel de dificultate. Am realizat, în ultima vreme, de când merg la diverse evenimente, că deşi nişa de parenting e una, să spunem, relativ îngustă, şi aici e o diversitate de stiluri (ca-n viaţă 🙂 ). Fiecare tipologie de persoană prezentă în social media atrage şi menţine, vrând nevrând, followeri cât de cât asemănători, cititori care vin o parte şi din offline, deci din cercurile în care se învârte fiecare.

Aşa că mi-am propus ceva şi pentru asta am nevoie de ajutorul vostru, vreau să vă cunosc mai bine pe voi, cei care rămâneţi mai mult de 10 secunde, pe blogul meu. Dacă îmi mai daţi şi un feedback, e şi mai bine.

Întrebarea Tu de ce citești articole de pe bloguri e pe bune, vă rog să-mi răspundeţi sincer.

Poll-urile s-au încheiat dar îmi puteți scrie în comentarii.

---

Cum îi spuneam lui Nico (Mama pe toc) ieri, eu sunt mândră de mine că am evoluat, de la un copil care se ascundea în spatele dulapului când veneau musafiri în casă, la un om care lucrează cu oameni şi printre ei. Nu mă plictisesc niciodată să ţin interviuri (chiar dacă posturile pentru care recrutez sunt uneori aceleaşi, oamenii diferă, sunt unici). Îmi place să privesc dinamica grupurilor, să urmăresc mai din spate comportamentul celor alături de care particip la un eveniment. Pentru că nu sunt genul expansiv, mă disting mai greu în mulţime şi sunt stângace la a deschide o conversaţie cu cineva necunoscut. Asta îmi dă ocazia să (supra)analizez. Încerc să scap de partea cu "supra" :))

Ce îmi place la reuniunile de bloggeri este că au devenit nişte manifestări din ce în ce mai frecvente, de tipul celor care se adresează câte unei categorii profesionale. Ceea ce duce, zic eu, la creşterea exigenţelor în rezultatele muncii, ridicarea stachetelor, spirit competitiv dar constructiv, facilitează comunicarea şi colaborarea. Deşi treaba pe care o face un blogger nu e (încă) standardizată prin Clasificarea Ocupaţiilor în România, fiind cumva între funcţiile de redactor, scriitor, copywriter (plus emiţător de opinii proprii :)) ), mă bucură faptul că se conturează din ce în ce mai mult o meserie. Asta pentru că sunt mulţi care au studii şi experienţă de jurnalism (ceea ce mi se pare foarte bine), dar mai sunt şi cei ca mine, care s-au trezit mai mult sau mai puţin spontan în trend-ul actual de om cu blog.

Îmi mai plac evenimentele care pun bloggerii faţă în faţă cu potenţialii clienţi (agenţii sau companii), mi se pare extrem de util să afle fiecare în parte ce nevoi are cealaltă, ajungând astfel mai aproape unii de alţii cu cerinţele

Cerinție care, fie vorba între noi, uneori se îndepărtează în mod îngrijorător de logica şi sensul scrierilor de felul ăsta.

sursa foto

Social Media for Parents e, practic, singura conferinţă de anvergură pe nişa asta care se cheamă parenting (dacă or mai fi, chiar vă rog să mă corectaţi). Rolul ei ar trebui să surprindă ambele aspecte pe care le-am menţionat un pic mai sus, adică:

1. transfer de know-how şi încurajarea comunicării/cooperării între bloggeri  (partea cu pozele, mai ales cele de grup are o influenţă mega-pozitivă, credeţi-mă 🙂 )

şi 2. drept la replică, concret şi liber, dar cu bun simţ, între bloggeri (creatorii de conţinut) şi clienţi (companii care apelează la acel conţinut pentru a se promova şi agenţii care intermediază toată treaba)

Anul trecut mi s-a părut că evenimentul le-a satisfăcut pe amândouă un pic mai bine decât ediţia de acum (ambele au fost înregistrate şi pot fi urmărite online. Ieri mi-au lipsit, de ce să nu recunosc, cabina de selfie 🙂 dar şi interacţiunea cu brand-urile. Da, speakerii au fost unul şi unul şi au cumulat informaţii chiar interesante în timpul scurt pe care îl aveau la dispoziţie pentru speech-uri. Dar subiectele puteau fi abordate în orice alt eveniment pentru părinţi. De ce spun despre interacţiunea cu brand-urile? Pentru că, de multe ori, e o barieră mare între ce vor ele şi ce considerăm noi că ar fi util pentru cititori dar şi pentru noi înşine. Poate şi de asta unele campanii par forţate, sau replicate la nesfârşit, devenind redundante şi chiar enervante informaţiile care ajung la voi sau modul în care sunt transmise.

Toţi suntem consumatori şi câteodată ne e util să aflăm din diverse surse despre produsele care ne interesează. Dacă tot e de folos la ceva blogging-ul ăsta, haideţi să vedem ce putem îmbunătăţi ca să fie pace pentru toţi. E nevoie de schimb de păreri pentru a putea duce lucrurile către un nivel profesionist şi pe placul tuturor. E nevoie de o masă rotundă.

Sunt curioasă: Cum ţi-ar plăcea, ţie cititorule, să afli de la un blogger ce te interesează despre un produs/serviciu etc?

Ce am debitat eu mai sus se vrea a fi o echilibrare a balanţei. Voi ne vedeţi pe noi în poze la conferinţe dar ce vă iese din asta? Gândurile unora dintre voi ar putea fi: Mda, uite, iar s-au îmbrăcat ăştia la ţol festiv, mănâncă pe gratis şi se afişează pe Facebook cu zâmbetele largi şi pleacă de acolo cu câte o punguţă de chestii despre care trebuie să ne povestească nouă la final. Şi e normală impresia asta, din faţa ecranului. În realitate, lucrurile sunt aşa şi nu chiar. Avem nevoie de expunere şi validare pentru ca articolele noastre să ajungă la voi, avem nevoie să ne întâlnim cu persoane care şi ele scriu, pentru a ne îmbunătăţi şi diversifica ideile şi textele. Mai mult decât atât, ca în orice breaslă sau birou, ne place să ne cunoaştem mai bine colegii şi competitorii, să legăm prietenii, să povestim, poate şi să bârfim un pic 🙂 Simpozioanele sunt prezente în multe categorii de meserii şi au obiectivele lor, printre care şi unele de marketing.

Foto cu telefonul Alinei Gheorghiescu

Cel mai important aspect e însă coagularea unui grup de profesionişti care se străduiesc să facă lucrurile aşa cum e corect

Şi mă entuziasmează faptul că spre asta se îndreaptă, din punctul meu de vedere, bucăţica de blogging pe care o văd eu. Trag nădejde că asta se vede şi de la voi.

Sursă foto antet