De curând, o prietenă mi-a semnalat o cauză în care am decis să mă implic. Casa ADRA, care adăpostește și ajută victime ale violenței domestice riscă să se închidă din cauza lipsei resurselor financiare. Amica mea a lucrat alături de ei și acum, fiind în Belgia, a rămas voluntar, colaborând online. Vă redau mai jos mărturia ei, un text care pe mine m-a impresionat. Vă rog să donați și voi și dați mai departe, e important să ajungă la cât mai multe persoane.
Mărturia Ioanei, voluntar în cadrul organizației umanitare ADRA România
„Nu putem face nimic pentru ele. Nu putem noi să le salvăm!” Vă sună cunoscut? De câte ori nu ați auzit astfel de concluzii în urma dezbaterii cazurilor în care sunt implicate femei, victime ale violenței domestice?
Prima dată, am auzit-o pe bunica mea în copilărie, de câte ori vorbea despre femei care treceau prin asta – am senzația că o ajuta cumva să nu aibă acel sentiment de vinovăție și neputință pe care îl are oricine aflat în apropierea unui astfel de caz. Apoi ideea s-a repetat din ce in ce mai des, oriunde se discuta despre această „plagă pe care societatea a tolerat-o și a privit-o ca pe un act de normalitate” cum spune acest articol foarte bine scris.
Ne bucură și ne inspiră poveștile femeilor care au supraviețuit, care s-au ridicat deasupra problemelor, au început sau și-au finalizat studiile, au devenit angajați sau antreprenori ori și-au continuat joburile avute anterior.
Însă nu ne dorim să auzim despre femei greu de recunoscut din cauza loviturilor, arse cu țigara, cu părul tăiat, care fug de acasă cu hainele rupte, mirosind a benzină, încălțate cu un singur papuc, femei în urechea cărora s-a șoptit o viață că nu sunt bune la nimic, care ajung să creadă că nu există soluții pentru ele sau, mai grav, că este vina lor că au ajuns aici. Nu vorbim despre asta. E ușor să repetăm acea frază de la început de câte ori auzim despre o nouă poveste, iar dacă nu privim spre ele e ca și cum violența nu există.
O analiză a Națiunilor Unite întreprinsă în 2019 (Global Study on Homicide. Gender-related killing of women and girls) a scos în evidență un adevăr crunt: în România, 20.000 femei au fost lovite în casă și 44 și-au pierdut viața în urma agresiunilor conjugale. În același studiu, respondenții au recunoscut în proporție de 30% că au fost afectate de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în viață.
Sursa: Global Study on Homicide. Gender-related killing of women and girls)
Pandemia a complicat și mai mult viața acestor victime, ce au fost nevoite, indirect prin restricțiile guvernamentale, să rămână în domiciliul conjugal împreună cu agresorul. Din datele oferite de către Poliția Română, în primele 7 luni ale anului 2020, s-au identificat aproape 5500 victime și s-au eliberat, de către Poliție, peste 4800 ordine provizorii de protecție (aproximativ 50% au fost confirmate și de instanțele de judecată), o creștere de 2,3% a sesizărilor.
Sursa: Agenția Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
Ca să aibă șansa ca într-un final să fie numite supraviețuitoare, aceste femei au nevoie de susținere. Au nevoie de un umăr pe care să se sprijine în toată această călătorie, să afle sau să li se reamintească faptul că au drepturi, că merită și pot mai mult. Și orice ajutor, orice cuvânt sau acțiune contează.
Cum am ajuns să aud, să văd ce se petrece lângă mine?
În urmă cu mulți ani, am hotărât să înțeleg mai bine fenomenul și, fiind studentă la o facultate de profil, am ales să lucrez ca voluntar la Casa Adra, un adăpost destinat victimelor violenței în familie.
Am fost acolo de la început – de la ștergerea geamurilor pentru inaugurarea din 2009, continuând cu anul 2011 în care am devenit asistent social cu acte în regulă, lucrând astfel cu sute de mame și copii.
Am atât de multe povești cutremurătoare din toată această perioadă, dar nu toate pot fi reproduse. Impactul emoțional ar fi prea mare - atât pentru cititori, cât și pentru victimele implicate.
Situația femeilor care ajungeau la centru nu se îmbunătățea peste noapte, unele reușeau să se stabilizeze de la prima perioadă de găzduire, altele reveneau și aveau nevoie de mai mult timp și susținere pentru a se redresa. Casa ADRA a fost (și încă este) locul unde începea schimbarea, unde cele despre care ne este jenă să discutăm au ajuns cele despre care „merită vorbit”.
Un alt lucru pe care l-am constatat lucrând într-un astfel de centru este faptul că victimele de multe ori nu știu că sunt abuzate. Și chiar dacă uneori uităm că violența domestică este peste tot, oricine poate să ajungă în această ipostază. Violența domestică nu e interesată de clasa socială, de nivelul de educație, nu poate fi prevenită cu un vaccin.
Și cum de la abuzul emoțional sau fizic până la o tragedie e uneori doar un pas, singura soluție este să îți dai seama în primul rând că te afli în această situație.
De-a lungul timpului, din practică, am identificat câțiva indicatori meniți să ne păstreze în siguranță pe noi sau pe cei apropiați.
Ce poți face pentru a avea grijă de tine sau de cineva apropiat, victime ale violenței domestice?
• Rămâi vigilent/ă la semnele violenței domestice și cere ajutorul unui specialist înainte ca situația să se transforme în ceva iremediabil;
• Apelează la un centru de consiliere dacă nu îți este clar unde te încadrezi. Este ok să iei decizia când te simți pregătit/ă
• Dacă e vorba de un apropiat, arată-i persoanei care se confruntă cu această problemă că nu este singur/ă și fii sigur/ă că ajutorul tău contează!
Centrul are parteneriat cu inspectorate de poliție, servicii publice de asistență socială, primării, spitale, școli, centre de consiliere care direcționează victimele către Casa Adra de câte ori e necesar. Primul contact cu victimele este telefonic, apoi urmează o întâlnire la sediul central al asociației (nu la adăpost, din motive de securitate și confidențialitate asupra locației) pentru evaluarea inițială și cazarea propriu-zisă, consilierea și susținerea pe termen lung, până la depășirea situației.
De ce ți-am povestit toate astea? Astăzi, Casa Adra e în pericol să-și închidă porțile din cauza lipsei de fonduri. Toate aceste persoane, victime ale violenței domestice, pot rămâne fără susținere.
Cum poți ajuta?
Donează 120 lei pentru o zi la Casa ADRA! O zi în care EA nu trebuie să se gândească la: ce mănâncă, unde o să doarmă când vine noaptea, cu ce se îmbracă, care este adresa de la serviciului de medicina legală, de unde face rost de medicamente pentru copil. O zi în care gândurile suicidare pot să dispară, în care poate să vadă lucrurile mai bine, într-un loc în care i se oferă o strategie de ieșire din situația în care a stat deja prea mult timp, o ocazie de a crea un nou început.
Ajutorul poate să vină însă sub mai multe forme. Poți contribui prin donație directă aici, menționând proiectul Casa Adra sau poți vorbi despre ce face acest centru.
Poți întreba oamenii care știi că ar putea ajuta cu o sponsorizare sau poți da un share al acestui articol, să ajungă la cine poate să ajute acești oameni minunați să fie în continuare alături de victimele violenței domestice. Găsiți aici mai multe informații despre ce fac ei atât la Casa ADRA https://www.facebook.com/casa.adra/ cât și în celelalte proiecte https://adra.ro/
P.S. Eu sunt Ioana și scriu în calitate de voluntar al ADRA România, de undeva din Bruxelles, în timp ce fetița mea de 10 luni se luptă cu un măr. Este hotărâtă să îi facă față, chiar dacă are numai 4 dinți. Mă uit la ea și o văd, peste câțiva ani, undeva la un pupitru - militând pentru drepturile femeilor. Deși acum nu mai sunt în țară, sufletul meu a rămas în România și vreau să ajut la conștientizarea acestui fenomen.
Foto antet Puwadon Sang-ngern - Pexels
