Cum să-i explic Lidiei felul în care ar fi bine să gestioneze frica de diverse chestii? Şi asta în condiţiile în care nici eu nu sunt deloc expertă în domeniu (exemplu teama de a fi singură în casă noaptea, oroarea de gândaci şi alte umblătoare de genul etc). Nu am învăţat-o cu bau-bau sau alte prostii (vai, când aud afirmaţii de genul "dacă nu eşti cuminte, vine bau-bau / moşu' / nenea poliţistu şi te ia", mi se zbârlesc neuronii). Dar totuşi sunt momente în care simt nevoia să o fac să înţeleagă că ceva e periculos şi trebuie evitat pentru a nu-i face rău. În aşa fel încât să nu se sperie prea tare dar să păstreze distanţa. Sau să fiu pregătită pentru momentul în care îmi va spune că îi e frică de ceva.
Îmi aduc aminte acum că într-o zi a fost speriată de o macara care era aproape de un loc de joacă unde nu mai fusesem până atunci. Macaraua foarte mare şi toate maşinăriile de construcţii scoteau un zgomot groaznic, praf şi nervi celor din părculeţ, făcând joaca aproape imposibilă. Asta cred că i-a creat o anxietate puternică pentru că seara înainte de culcare a avut un atac de panică. Singurul de până acum. Ciudat e că de atunci îi plac macaralele. Oricum până la momentul respectiv era deja atrasă de utilajele de construcţii deci nu mă aşteptam să îi fie teamă de macara. Presupun că am reacţionat bine dacă ea nu a rămas cu o traumă dar sincer aş vrea să aflu o părere avizată despre cum ar fi indicat să procedez pe viitor, cum să-i explic, în funcţie de vârsta pe care o va avea, că fricile şi grijile sunt normale dar să o ajut să le depăşească atunci când ele o împiedică să facă ceva care e important pentru ea.
Cel puţin asta mă aştept să aflu sâmbătă pe 9 august la workshop-ul Cum să recunoaştem anxietatea copiilor noştri cu psihologul Sofia Manuela Nicolae, la centrul WAHM România.
