Activă, activă dar cât de mult? În ajun de 1 iunie, m-am gândit să scriu despre ceva care nu are legătură cu parenting-ul, copiii, educaţia etc. A pornit din dorinţa de a mă relaxa şi de a mă regăsi. Cu aer de vară în nări, îmi propun câteva luni în care să mă uit şi în interiorul meu, să caut prin cotloanele ascunse şi să mă întreb unde sunt, cum mai sunt, sunt bine? Am o perioadă plină de proiecte, atât o schimbare la serviciu (care mă bucură dar mă încarcă) cât şi diverse extra-work. În momentele în care copilul doarme (da, acele clipe pe care toţi părinţii le ştiu atââât de bine), lucrez la tot felul de lucruri, majoritatea din pură pasiune. Şi iar uit. Uit să vorbesc cu mine. Nu de puţine ori mă simt obosită, copleşită, frustrată, poate şi pentru că am aşteptări prea mari de la mine şi de la viaţă, în general. Omit să mă opresc şi să-mi trag sufletul, să respir domol. Am un copil foarte energic, cu o determinare greu de gestionat şi de inchipuit pentru vârsta ei, e o provocare pe care am primit-o cu curaj pe care însă am impresia că, între timp, l-am cam pierdut pe drum. Şi simt că mă pierd şi eu dacă nu mă ţin bine. Mi-a luat mult să ajung să am încrederea pe care o am acum în mine dar am realizat că nu e încă nici pe departe din ce mi-ar trebui ca să rămân calmă la toate câte se întâmplă. Zilele trecute îmi venise ideea să scriu despre autocontrolul adulţilor în timpul crizelor de furie ale copiilor. Dar ce să scriu, nu sunt deocamdată în măsură să dau idei sau sfaturi.
Pentru mine mai mult e postarea asta, pentru un "eu" care va avea nevoie din când în când de un colţişor în care să se retragă şi să fie în lumea lui. Aşadar, ce îmi inspiră gândurile, ce mă face să-mi revin în mine: mare liniştită, soare, albastru intens, lumină, căldură, iarbă crudă, pietre netede şi sferice, portocaliu, rafinament, dantelă, medieval, animale pufoase, bun simţ, mousse de ciocolată, zâmbet, braţe protectoare, shopping, stilul hippie cuminte, satin, bun simţ, violet, perne multe şi colorate, ceai negru cu lămâie, plimbări prin oraşe necunoscute de mine, oameni, rouă, broderii cu stil, cercei, pâine proaspătă cu măsline, rochii lungi, bunătate, eleganţă, vanilie, roz fanat, trandafiri, delicateţe, muzică, dans, teatru, cărţi, candoare, frişcă, pizza cu multe legume, căpşuni, ciuperci, nonconformism, adiere blândă de vânt, seri de vară, voal, naturaleţe, orhidee, libelule, nisip fin, spirit, liniste...
Un răspuns la “Ce mă inspiră când nu scriu despre copii”
Ce coltisor frumos ai! Sa iti fie senin si liniste acolo…Sa te regasesti mereu… Aceeasi. 🙂