Eu nu mă văd adult. Nici acum la 34 de ani. Nu că aș fi fost vreodată copil, în sensul năzbâtios al cuvântului. Mereu (prea) rezervată, (auto) analitică, sceptică și totuși naivă. Cumva, am răzbătut până la vărsta asta. Până la vreo 28 de ani, am fost un fel de adolescent neînţeles. Inclusiv când aveam… Continuă lectura Semi-adultul de la 30 și ceva de ani
