Sunt lucruri pe care le trăiești o singură dată în viață: nașterea unui copil (poate fi doar o dată), o eclipsă totală de soare, un zbor cu parașuta, o operație de apendicită, un tatuaj (dacă te oprești la unul), o pandemie.... Am căutat să înțeleg, în perioada asta, obstinația unor români de a nu crede în purtarea măștii. Făcând un exercițiu de gândire laterală, vreau să vă spun câteva lucruri despre un termen pe care l-am descoperit acum câteva zile și m-a fascinat: maskenfreiheit. Se referă la faptul că o mască îi conferă libertate purtătorului. Dar haideți să vedem de unde vine.
Maskenfreiheit - proveniența cuvântului
Destul de lesne de ghicit, termenul vine din limba germană. Acum să facem o scurtă incursiune în Austria anului 1828.
Viena - o sală imensă, luminată de candelabre, răsunând în ritm de vals, pe muzica lui Strauss. Toți invitații la carnaval, mascați. Femeile, în centrul acțiunii, organizau baluri private. Sub pretextul petrecerilor, unde aveau dreptul să ia decizii asupra listei de invitați, a decorațiunilor, sau a temei centrale, seratele erau prilej de supremație în familie pentru doamne. Dimineața, urma să se intaureze din nou patriarhatul.
La balurile mascate însă, obiceiul maskenfreiheit le dădea dreptul să nu-și arate fața, identitatea. Astfel că oricine putea fi ce personaj dorea. Femeile puteau deveni chiar bărbați, la umbra măștilor. Costumul le permitea să facă anumite excese, să scape de restricțiile sociale. Le conferea libertatea de a se comporta diferit de cum se aștepta lumea.
Sursa: "Johann Strauss and Vienna: Operetta and the Politics of Popular Culture" De Camille Crittenden
Masca în zilele noastre
Da, acum nu se poartă masca pe ochi, ci pe gură și nas. Și nici nu vorbim despre ascunderea identității sau falsa personalitate. Ci despre libertatea de a nu ne îmbolnăvi unii pe alții. Dacă o privim ca pe o îngrădire și ne concentrăm pe faptul că nu putem respira la fel de bine ca fără ea, nu ajută cu nimic. Pur și simplu trăim niște vremuri pe care nimeni contemporan cu noi nu le-a mai trăit. De folos este să acceptăm că anul ăsta cel puțin lucrurile stau altfel, fie că ne place sau nu.
Conspirații au ba, există ceva în aer care omoară oameni. E nevoie de puțină empatie pentru a înțelege că le putem face rău altora fără să vrem. Purtarea măștii este utilă, nu e un moft, e un fapt demonstrat științific. Până la urmă, poate deveni și un accesoriu simpatic, dacă ieșim puțin din bula asta de negare și gândim un pic. Haideți să lăsăm victimizarea și să acționăm ca niște persoane mature și educate.
Vă las și cu melodia din coloana sonoră a serialului "La casa de Papel", care m-a inspirat să scriu din perspectiva maskenfreiheit. Și nu încurajez hoția, nici vorbă, dar mesajul din spatele celor 4 sezoane și modul în care au fost filmate, m-au marcat. Rebeliunea cu o doză zdravănă de justiție în spate, mă intrigă. Versurile melodiei din 2018 sunt și ele demne de citit, chiar dacă videoclipul, din câte văd în preview, e violent (nu-l pot vizualiza pe YouTube pentru că sunt în modul restricționat, pentru Lidia).
