Mi-am propus să aflu opinia unor specialiști în domeniul educației, după ce am scris părerea mea despre planul de modificări propus de Minister. Claudia Chiru, pe care o admir foarte mult, a fost de acord să-mi răspundă și îi mulțumesc pentru asta. Ce a ieșit din conversația noastră (în scris și telefonic, în timp ce mergea spre KINOdiseea), redau mai jos:
1. Care este opinia ta despre noua structură a sistemului de învățământ? Consideri că renumerotarea claselor va avea efecte benefice?
Claudia Chiru: Consider că nu era musai necesară în acest punct, însă trebuie să recunosc că sună promițător, dacă și doar dacă vom reuși să ridicăm coeficientul inteligenței emoționale pentru întreagă societate și mai ales pentru profesorii țării. În acest moment, noua structura este impresionantă și reprezintă un final dezirabil, este funcțională în alte state ale Europei, invită la colaborare și practici sănătoase, reflecție și progres, însă mi se pare nepotrivită pentru structura internă pe care o avem noi la nivelul individului participant al vieții de zi cu zi. Din punctul meu de vedere renumerotarea claselor va bulversa mentalul practicienilor și va sublinia încă o dată lipsa de consecvență care caracterizează sistemul educațional român.
2. Ce părere ai despre faptul că, în clasele I-III, va preda doar învățătorul, fără alți profesori specializați?
Claudia Chiru: Mi se pare că ne întoarcem în timp și că nu vrem să folosim ceea ce deja s-a petrecut și verificat cu ani în urmă și s-a declarat nefuncțional. Structura în care învățătorul preda toate materiile la clasă fără profesori de specialitate pentru limbi străine și educație fizică era în picioare când am absolvit eu Colegiul Pedagogic în 1998. Ulterior s-a renunțat la ea și au fost invitați profesorii de specialitate să preia aceste materii care necesită o pricepere și pregătire separată față de ceea ce se se pricepere să facă un învățător.
Imaginați-vă câte ore de educație fizică vor fi folosite pentru altceva și câți profesori domină o limba străînă pentru a putea-o preda. Sau poate nu vom face limba străină și educație fizică cu copiii în I-III…nu știm, viziunea nu ne zice foarte clar.
3. Faptul că învățământul devine obligatoriu de la vârstă de 3 ani îți pare o idee bună?
Claudia Chiru: Așa cum stau lucrurile în România în acest moment nu mi se pare o idee care să ofere confort psihic părinților acestei țări, lucrul cu copii atât de mici este foarte dificil și delicat. Oamenii care se înhamă la așa ceva au nevoie de o pregătire serioasă, de o dezvoltare emoțională pe măsură și de sprijin. Au nevoie ei înșiși să aibă o conduită impecabilă, o fantastică putere de regenerare și un trăi liniștit din toate punctele de vedere. Interacțiunea cu un copil de 3 ani se bazează pe alte principii și are nevoie de alte facilități, poate fi cel mult one-to-two, deci este complex și vast. Dacă s-ar realiza acest suport, nu ar fi o idee atât de rea, dacă și doar dacă am ține cont de dreptul la copilărie al acestor drăgălași.
4. În documentele prezentate pe site-ul Ministerului Educației, se vorbește despre o personalizare și o flexibilizare, ca elemente noi în legea educației? Consideri că viziunea prezentată este realistă?
Claudia Chiru: Consider că este realistă pentru că alții, în alte țări cu 50 de ani înaintea noastră au ajuns să o domine, cred că nu se potrivește stilului și realității României anului 2019. Este o viziune frumos enunțată și cu bătaie lungă, dacă faci un exercițiu de imaginație poți să vezi rezultatele, mă voi hrăni din ea și sper să reușim să facem măcar jumătate.
5. Care sunt lacunele din învățământ care rămân în continuare neacoperite, chiar și cu modificările propuse de dna ministru?
Claudia Chiru: Calitatea resurselor umane care vine nu doar din pregătire și set de valori ci și din asigurarea liniștii, admirației și a siguranței profesionale, solemnitatea instituției și importantă meseriei pentru societate. Am văzut multe schimbări de formă, de denumire, de unghi, mi-aș fi dorit mai multă parte practică, mai multă dezbatere, mai multă descindere la fața locului și conectare cu realitatea de la firul ierbii, mai multă consultare a experților care ne pot da niște puncte de vedere absolut prețioase, care ne pot trage de mânecă astfel încât să realizăm că avem ce învăța din experiență lor, însă este doar o viziune, aștept să văd to do-urile și MO-ul (modus operandi).
Concret, în ultima perioadă a scăzut calitatea pregătirii cadrelor didactice din cauza eliminării colegiilor pedagogice (Claudia a absolvit ultima promoție a unei astfel de școli, în 1998). Sunt clase unde predau cadre didactice care au luat notele 3-4 la examenul de titularizare.
Dizolvarea școlii vocaționale este o problemă reală! Practica pedagogică trebuie readusă în sistem.
În plus, nu poți să faci educație cu burta goală. Este nevoie de fonduri suplimentare pentru salariile cadrelor didactice. De asemenea, e importantă alocarea unor fonduri pentru materiale la clasă, pentru proiecte care creează contexte de învățare adaptate inteligențele multiple ale copiilor.
6. Cum ar trebui trasată, în mod corect, strategia unei reforme în învățământ, din punctul tău de vedere?
Claudia Chiru: Eu, dacă aș fi participat la trasarea acestei reforme și pentru că s-a spus despre ea că este prima de la Spiru Haret încoace, aș fi făcut ce a făcut Spiru Haret foarte bine, zdrobitor, revoluționar și absolut uimitor de natural. Aș fi descins și în completare aș fi cercetat și evaluat ex-ante, vorba domnului profesor Ciolan (i-aș fi rugat cu cerul și cu pământul pe toți greii țării să vină lângă mine să ne sfătuim, știți voi, LIGA EXPERȚILOR, profesorii de la care am învățat și încă învățăm). Da, este nevoie de timp și implicare, gândire dincolo de tot ce înțelegem noi în mod real despre timp, implicare și gândire.
