Școala convențională nu merge în aceeași direcție cu nevoile copilului. Sistemul este foarte inegal, iar educația se face ca în fabrică. Învățământul românesc nu are o viziune unitară privind principiile pe care le predă. Calitatea nu este prețuită, progresul elevului este greșit interpretat. Evaluarea cadrelor didactice se face birocratic. Părinții vor lucruri contradictorii de la școală.
MULT versus UTIL (“învățăm integrale dar nu știm cum să facem un împrumut de la bancă”)
PE “SERTĂRAȘE” sau INTEGRAT?
PERFORMANȚĂ vs ECHITATE – competiția este un atribut uman dar folosirea ei ca metodă de lucru este nenaturală pentru că distruge motivația
Știm că sistemul de învățământ are o grămadă de hibe. Dar dacă doar arătăm cu degetul, ne plângem și nu acționăm, nu rezolvăm nimic.
Ce pot face cadrele didactice?
Programa școlară le permite să facă multe. E important ca profesorii să nu rămână blocați în ea, ci să învețe mereu.
Doamna Violeta Dascălu (director de școală gimnazială de stat) a urmat un curs de pedagogie alternativă , la 57 de ani.
Să fie oameni liberi, să se cunoască pe ei înșiși, să-și stabilească niște standarde pentru a le transmite mai departe elevilor. În lege, un paragraf menționează faptul că nimeni nu poate deranja actul didactic fără acordul profesorului respectiv.
Cadrele didactice de la stat ar trebui să devină eclectice, să renunțe la rigiditate și să aducă în clasă metode alternative. Să își dorească îmbunătățirea stării de bine în școală.
Claudia Chiru (profesor școală gimnazială) a instalat, în clasa unde predă, o canapea. Acolo, elevii citesc sau se relaxează când simt nevoia. La școala unde dna Violeta Dascălu este directoare, există o grădină bazată pe principii de permacultură (copiii pot mânca din pomi roadele muncii lor).
Școala ar trebui să fie ca un hub și să conțină multe dintre acele activități extra-curriculare unde părinții își târăsc copiii după ore, pentru a suplini ceea ce nu se face „în sistem”.
Învățarea autentică e o îmbinare de metode clasice cu actuale. Este responsabilitatea cadrelor didactice să creeze, în afară de predarea standard, bule (nuclee) de descoperire, momente de colaborare și de exprimare pentru copii.
Educația trebuie să fie un ajutor dat vieții.
Ce trebuie să facă instituțiile statului privind educația?
Să se concentreze pe îmbunătățirea participării școlare: de exemplu, în Finlanda, s-a constatat că un copil care a abandonat școala generează un cost de 1 milion de euro pentru stat. Un studiu util, care demonstrează cum PIB crește prin reducerea abandonului școlar, este realizat de UNICEF:
Să extindă paleta de alternative educaționale, să permită infuzia de principii adecvate timpurilor în care trăim. Schimbarea modului de finanțare: de la subvenții la granturi.
Abordarea Montessori se referă la faptul că fiecare copil are propriul lui plan de învățare. Libertate cu limite: copiii devin mai conștienți de ei înșiși. Nu se dau note, nu se compară un copil cu celălalt. Copiii se pot autoevalua și își construiesc propriul sistem de învățare având ședințe individuale cu învățătorul.
Este mai dificil pentru copii să vină de la stat spre Montessori pentru că acesta e un sistem mai coerent, iar ei nu sunt obișnuiți să își facă propriile alegeri.
Să schimbe modul în care sunt evaluate cadrele didactice, de la un sistem birocratic și axat doar pe notele pe care le iau elevii, la managementul performanțelor. Profesorii să fie evaluați din perspectiva modului în care creează situații de învățare pentru a dezvolta abilități practice, comunicarea, autonormarea și capacitatea de colaborare a elevilor.
Managementul performanțelor să se desfășoare pe traseul: obiective setate pentru elevi -> coaching -> evaluare.
Obiectivul sistemului educațional să fie construcția cunoașterii, nu cantitatea de informații reținute. Programa să se concentreze pe faptul că meseriile de acum nu existau, în mare parte, în trecut. De asemenea, cultivarea punctelor forte ale copiilor pentru ca ei să facă performanță în acele direcții, e cheia.
În ceea ce privește copiii cu nevoi speciale, școala incluzivă trebuie să se schimbe pe ea însăși pentru a-i primi. Este nevoie de sprijin constant pentru cadrele didactice, care au nevoie să fie învățate tehnici de abordare a acestor copii.
Nu în ultimul rând, sistemul de învățământ ar trebui să aibă un mecanism de mediere între școală și părinți, de autoreglare și feedback reciproc.
Ce este indicat să facă părinții?
ACASĂ
Să reducă presiunea privind temele și rezultatele școlare, să ofere copiilor spațiu de libertate. Să le permită petrecerea unui timp nesupravegheat, adică fără a interveni în jocul lor.
Copiii să fie lăsați să experimenteze singuri, exersând autonomia. Părinții merită să nu mai fie atât de agitați din pricina copiilor lor.
Mediul de acasă contribuie foarte mult la capacitatea de concentrare a copiilor, în clasă. Este important ca el să fie unul de susținere, încurajare, nu de stres.
Părinții sprijină școala prin cât de bună e educația informală de acasă.
ÎN RELAȚIA CU ȘCOALA
Implicarea constructivă în mediul de la școală, fără a insista pe competiție, ci pe cooperare. Părinții pot colabora cu profesorii pentru a organiza în clasă un mediu în care copiii să se simtă cât mai aproape de modul în care se simt acasă.
Înființarea unor asociații de părinți și încurajarea derulării, în școală, a unor activități extra-curriculare, este o soluție eficientă. Este important ca părinții să vadă educația ca pe un sistem integrat și să nu mai facă diferențierea între formală și non-formală.
În plus, părinții se pot coaliza cu specialiști în domeniul educației pentru a face lobby și presiune către instituțiile statului pentru a introduce metode alternative.
***
Absolut toate ideile de mai sus, cu care eu rezonez foarte mult, au fost enunțate de profesioniști în educație, în cadrul conferinței Educația modernă și performanța:
- Oana Moraru – Consilier educațional, fondatoarea școlii Helikon și a platformei Vocea părinților (material înregistrat video)
- Florian Colceag – Antrenorul de genii, Președinte Gifted Education
- Șerban Iosifescu – Președinte A.R.A.C.I.P., Director Asigurarea Calității în Învățământ
- Violeta Dascălu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I, București
- Mariana Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest
- Claudia Chiru – Profesor Școala Gimnazială nr. 195, București
Evenimentul a fost moderat de Ioana Chicet Macoveiciuc – blogger de parenting
Sursă foto antet Pexels
