Ochii ageri dar blajini ai lui Adrian Păun trădează o profunzime venită parcă din alte vremuri. Personalitatea lui e complexă, începându-și parcursul profesional ca inginer militar de aviație. Deși visul din adolescență era puternic și i-a conturat gândirea logică, după un timp a decis să urmeze alt drum. În 2005, la 34 de ani, a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București.
Având diploma de arhitect, a plecat în Irlanda să lucreze pentru cea mai mare firmă în domeniu, din zonă. În decurs de aproape trei ani, a fost implicat in diverse proiecte de mare amploare: spitale, colegii, ministere, rezidentiale, mix use, etc. În 2008 s-a întors în România, ca angajat al unei firme britanice unde a derulat proiecte de anvergură.
Însă ceva nu era complet pentru el. Stilul modernist/postmodernist nu îl caracteriza. Pe fondul unor căutari personale, spre finalul lui 2011 s-a ivit oportunitatea de a proiecta o casă parohială în mediu rural.
Mi-am luat munca în serios, am hotărât sa fac o casă tradițională potrivită cu zona rurală, nu un cub din oțel, sticlă și beton. Hotărârea a fost ușoară, munca a fost însă foarte grea. A trebuit să studiez și să învat de unul singur ceea ce nu se învață în facultate. Am reușit totuși să finalizez acest proiect, după care au mai apărut la scurtă vreme două solicitări: o casă parohială în alta zonă folclorică și o casă în stil neoromânesc. (Adrian Păun)
A fost momentul în care a realizat că asta e lumea care îl împlinea.
Au urmat 8 ani în care a căutat colaboratori cu care să aducă la viață proiecte de calitate.
Un sculptor de lemn, de piatră, precum și alti artiști sau meșteri nu mai sunt oameni pe care să-i găsești la tot pasul. După această perioadă, iată că am ajuns să am câteva proiecte terminate așa cum mi-am dorit. Să pot arăta lumii că o alta barieră a imposibilului a fost depășită și că a devenit posibil.
Adrian Păun a reușit să aducă la oraș un stil arhitectural care apropie natura de locuitori. Un stil care definește poporul român, recurgând la valorile trecutului.
Stilul neoromânesc este bazat pe frumos și valoare, plus identitate. Toate acestea au fost accumulate în timp foarte lung de poporul nostru și confirmate de el. Deci suntem moștenitorii unui patrimoniu cultural, istoric și religios pe care putem alege să-l folosim sau nu. Eu am optat pentru.
Apărut în secolul al XIX-lea, a avut ca inspirație stilul brâncovenesc și arhitectura populară. Toate elementele din lemn (stâlpi, balustrade, căpriori, jardiniere) de la cea din urmă provin. Stilul amintește de culele oltenesti unde s-au întâlnit cei ce au pornit lupta pentru independență, precum și de arhitectura epocii lui Ștefan cel Mare.
Costă mult aceste bijuterii arhitecturale?
M-am uitat pe site-ul lui Adrian Păun și am rămas marcată de frumusețea caselor construite. Și totuși, ca o mamă preocupată cu rate și cheltuieli ce sunt, nu pot să nu mă gândesc la costuri.
Prețurile unor astfel de case nu sunt neapărat mai mari decât cele în stil modern. În fară de asta, au o atmosferă mai caldă, primitoare. În ele se pot integra și soluții de economisire a resurselor de energie.
Ca să-mi satisfac pe deplin curiozitatea, l-am întrebat cât costă o casă mică (3-4 camere). Am înțeles că suprafața minimă construită ar fi cam 100-110 mp, iar bugetul minim pornește de la 80.000 euro.
Cine este omul din spatele arhitectului?
Proiectul căruia i se dedică atunci când nu proiectează case, este familia sa numeroasă. Dintre cei 7 copii, fiica cea mai mare are aproape 10 ani iar gemenii care au întregit familia în 2019 au doar 5 luni. L-am rugat să-mi spună ce pasiuni are fiecare dintre copii.
Pasiunile lor comune sunt să se joace si sa se necăjeasca unii pe alții, alternativ. :)) Pasiunile speciale sunt mai multe.
Fetiței celei mari îi place să citească și, de la 7 ani, citește câte o carte pe zi. Este mica noastră enciclopedie 🙂
Următorului copil, un băiat de 8 ani, îi place în acest moment foarte mult LEGO, mai ales colecția LEGO Technik.
Celui de-al treilea copil, o fată de 6 ani, îi place ciocolata. De fapt, le place tuturor, dar ea are un simț special sa o descopere și o plăcere deosebită să o manance. Și cred că are un talent actoricesc deosebit; știe să planga foarte convingător la comandă. 😀
Numărul patru, un băiat de patru ani, este pasionat de mami. Nu s-ar dezlipi de ea o secundă, iar când merge la grădi cred că tot la ea se gândește, chiar dacă nu plânge.
Numărul cinci, o fetiță de trei ani, este pasionată de haine! Se schimbă zilnic în alte haine de cel puțin zece ori, face mofturi când vii la ea cu ceva care nu-i place și de obicei nu-i place, sta ingropata in dulapul cu haine ore intregi ca sa-si aleaga ceva pe plac.
Iar gemenilor de cinci luni, băiat și fată, le place în brațe, la sân și să vorbești cu ei.
***
În încheiere, vă las cu sfaturile dlui arhitect:
Munciți la serviciu astfel încât munca voastră să aducă frumos și bucurie în viata celorlalți! Munciți și acasă astfel încât familia să vă aducă bucurie vouă mai întâi și lumii întregi mai târziu, prin ce vor face copiii voștri. Și vă îndemn să faceți mai mulți copii pentru că fiecare vine cu porția lui de iubire, pe care v-o dăruiește și vă învață, la rândul lor să iubiți.
******
Vezi aici un interviu cu un alt tătic pasionat de meseria lui (mai neconvențională).
